vineri, 13 mai 2011

Despre final

Nu mi-au plăcut niciodată finalurile, oricât de fericite și de pline de speranță au fost. Nici măcar acele finaluri celebre din filme ca Pe aripile vântului și Casablanca. Când am terminat liceul nu întrevedeam viitorul matur și entuziast, ci doar ruptura brutală de lângă cei cu care mă obișnuisem timp de 4 ani. La fel când am terminat facultatea sau când mi-am schimbat locul de muncă. Viitorul glorios era mult mai puțin strălucitor decât trecutul amărui. Melancolia schimbării umbrește întotdeauna bucuria noului. Nici nu vreau să-mi amintesc drama sfârșitului de vacanță.

Și dacă realitatea m-a obligat să termin anumite pasaje ale vieții mele, nimeni și nimic nu va reuși să mă determine să închei socotelile inimii. Nu pot înțelege cum după iubire există și neiubire, cum după prietenie există uitare, cum după oameni dragi există întuneric. Și nu doar că nu pricep, dar nici nu cred că se întâmplă așa ceva. Inima e un multiplexor de sentimente astfel încât mie mi se pare normal ca odată dat un canal să nu-l mai pretindem înapoi. Avem și drumuri închise, dar tot drumuri se numesc și existența lor nu poate fi negată, nu?

În curând voi mai încheia un capitol din viața asta scurtă în care sper să mă mai întorc. Îmi doresc să revin până când le voi face pe toate cu mulțumire și mă voi împăca pe deplin cu sorțile. Și cum nu mă descurc foarte bine cu finalul mă gândesc să mă tot întorc în noi ipostaze ocolind cu dibăcie ultima viață. În balanța dintre sfârșit și început, mă clatin ca un om beat. Indecisă, sentimentală, aburită de promisiuni și roasă de regrete.

6 comentarii:

  1. Din pacate Blogger a avut probleme azi si a reusit sa stearga materialul postat ieri, precum si o parte din comentariile de la materialul precedent. Imi cer scuze, nu am cum sa pun comentariile inapoi. Articolul insa l-am republicat.

    RăspundețiȘtergere
  2. OFZ, nici mie nu-mi plac finalurile, indiferent la ce s-a referi ele. Dar imi spun mie, ca pana la urma asta este, asa o fi viata - un melanj de inceputuri si sfarsituri.
    Tare as vrea uneori sa pot fixa niste clipe, sa nu le mai las sa se scurga in clepsidra, dar uite ca nu pot sa fac asta si atunci merg inainte, eu si amintirile mele si singuratatea mea :)

    RăspundețiȘtergere
  3. nu exista final, exista doar noi inceputuri, asa ca nu ai nici un motiv de tristete

    RăspundețiȘtergere
  4. @lotusull: Mergem inainte, ce sa facem, tarand amintiri dupa noi si sperand ca ne va fi mai bine.

    @sophie: E ca poveste cu paharul jumatate plin sau jumatate gol. Uneori ma uit in urma si il vad doar gol.

    RăspundețiȘtergere
  5. Este oarecum mai comoda imaginea spiralei decat a cercului. Iti da senzatia ca finalul este doar o treapta catre altceva, chiar daca in urma ramane o usa pe veci inchisa.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Alma: Usile raman inchise, putem doar sa ne strecuram pe gaura cheii privirile curioase, roase de amintiri si dor. Dar, cum nu se poate sfarsi de tot, Sophie are si ea dreptate: exista doar inceput.

    RăspundețiȘtergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine