Departe

Mi-atât de dor de voi,
Că-n liniştea din mine
Se zbate o furtună, aleargă-un melc călare,
Iar carnea mi-e duşmană.
Un suflet opărit, o inimă-n surpare.

Mi-atât de dor de voi,
De ziua mă doboară şi aerul mă strânge
Memoria mă lasă şi nu cred să pot plânge.
Şi soarele şi luna, toţi aştrii legendari
Cuvinte, tot şi rime, cu toate au plecat.

Mi-atât de dor de voi,
De n-am ştiut vreodată să mor vie fiind.
Şi n-am ştiut s-ascult sau n-am ştiut să rog
Iar adevăru-mi fuse poveste fără rost
Tăcerea mi-a rămas; un negru şi trist epilog.