miercuri, 29 iunie 2011

Despre locuri și orașe

Este miercuri și azi am reunit mai mulți trecători ai acestui blog pentru a publica fotografii ale unor locuri românești de bună amintire. Pentru cei ce le știu și pentru cei ce nu le-au cunoscut încă.

Jurilovca, locul unde se poartă mereu albastru - by Tams
  
Sibiu - by Tams
Palatul Culturii Iași - by I.
Arcul de Triumf București - by OFZ

luni, 27 iunie 2011

Despre emoții

Întâi mă gândesc cum o să fie și țes planuri și vise care nu se vor materializa niciodată. Îmi închipui că voi fi un erou pe calul alb potrivit, cu o platoșă care va străluci în soare și nu va lăsa nici o săgeată otrăvită să ajungă la inima mea. Apoi, trupe nefericite de furnici tropăie prin venele mele, urcând grăbite către urechi. Pornesc mereu din vârful degetelor și se opresc între sprâncene, arcuindu-le într-o poziție incomodă și dureroasă. Respir liber vreo 2 minute și gândurile revin în forță: oare cum a fost? Găsesc amintiri mici și urâte, priviri care n-au existau, vorbe care nu s-au auzit. Mă răscolesc furnici roșii, răutăcioase, care mușcă fără milă din carnea mea, din încredere, din dorință. Aștept. Aștept chinuit. Nu știu să aștept altfel.

sâmbătă, 25 iunie 2011

Expoziție

V-am spus acum ceva timp de expoziția Change the city with creativity, care urma să aibă loc în acest weekend (25-26 iunie 2011), în centrul vechi al capitalei (mai exact pe Lipscani). Printre cele 90 de lucrări care vor să arate partea frumoasă a Bucureștiului găsiți și câteva ale mele și ale Adenei. Din păcate, furtunile și ploile anunțate în București pentru acest weekend au dus la amânarea expoziției. Dar ca să nu vă supărați, m-am gândit la un mic concurs asemănător cu expoziția pe care v-am propus-o: voi îmi trimiteți o lucrare (text, imagine sau audio) despre ceva frumos din localitatea în care trăiți și eu mă gândesc serios să ofer un premiu surpriză celui care-mi va găsi jumătatea plină a paharului. În plus, le voi publica la Miercurea fără cuvinte a lui Carmen.

Aveți timp până luni seară, ora 24:00. Mă găsiți la adresa de e-mail monica.radulescu09(at)gmail.com

vineri, 24 iunie 2011

Despre neputință

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Ne cunoșteam de mult și uneori ne întâlneam pe stradă. Jocurile cu tine erau cele mai interesante și deosebite și toți copiii te invidiau, te admirau și se temeau de tine în același timp. Eu nu. Învățasem să privesc adânc în ochii tăi negri și să te prind de mână uneori, când nu erai atent. Ba chiar făcusem o vrajă ca să te întâlnesc pe stradă. Închideam ochii și îmi imaginam cum te ivești dintr-un punct mic al orizontului. Îmi imaginam tot, haine, jucării, mâinile tale înfundate în buzunare și privirea cercetătoare. Uneori, când deschideam ochii tu chiar apăreai la capătul străzii. Îi ziceam vraja mea secretă, iar când nu mergea dădeam vina pe ce-mi venea la îndemână.

Atunci îmi mersese vraja și mă grăbeam să ajung lângă tine. Nu ziceai nimic și priveai în jos. Te-am privit un pic înciudată și-apoi te-am întrebat răspicat dacă ești supărat pe mine. Ai zis că nu. De-acum puteam înfrunta toate necazurile lumii, puteam învinge împreună orice vânătaie, zgârietură, ceartă. Am zâmbit triumfător și te-am întrebat dacă mergem împreună mai departe. Ai zis că nu. Te uitai fix în jos și aveai un ton tăios, îndurerat. Te-am cercetat din priviri, dar nu aveai semne de lovituri și nici nu părea să te doară burta. Două cute adânci ți se înnegreau între ochi și nu te uitai deloc la mine.

M-am apucat să-ți povestesc de vraja mea secretă, dar nici nu m-ai auzit, nici nu te-a impresionat. Erai singurul care afla de ea. Apoi mi-ai zis să plec. M-am uitat la tine pierdută și m-ai împins. Abia începusem să protestez, că te-ai întors pe călcâie și ai plecat. Un miros greu de durere a rămas în urma ta.

luni, 20 iunie 2011

Povești de vară


Cumva cele 30 de grade de afară nu m-au făcut să asist entuziast la deschiderea pasajului Basarab. O să am tot timpul să-l vizitez mai târziu, după primul blocaj de trafic. Cică ieri s-au plimbat pe pod 30 000 de șoferi. A fost doar prima zi, dar sunt curios dacă se vor goli alte drumuri și se va aglomera ăsta. Sau nu. Va rămâne gol și majestuos. Deci nu m-am dus să văd podul. Am răscolit colecția de filme și am căutat cele mai zemoase și parfumate povești. Preferabil cu aromă de piersică.

Avem pentru toate gusturile: mai comice, mai triste, mai franțuzești, mai deosebite. Am să vă spun 4 povești de vară:

Just go with it (2010) înseamnă Jennifer Aniston și Adam Sandler în roluri care le vin bine. Nu vă așteptați la un film filosofic sau neprevăzut, dar are momentele lui bune, amuzante și simpatice. În rest, trebuie să vă placă actorii pentru că scenariul e tipic, american și înțepenit în clișee. Dar, cum a venit vara, câteva cadre bronzate, un duș la cascadă în Hawai și o dragoste cu final fericit vă pot da idei pentru propria vacanță.

The notebook (2004) este cu totul altă poveste. Una consumată, dar nesfârșită. O poveste din cele care nu pot fi oprite de oameni, de boli, de necunoscut, de timp. Dincolo de gustul trist al bătrâneții se ascunde de fapt o viață trăită, așa că fie că interpretați această poveste ca fiind tristă sau, dimpotrivă, fericită ea este o poveste reală. Scenariul este tare bun și reușește să împletească povestea astfel încât să își țină publicul atent până la final.

Priceless (2006) este o poveste franțuzească cu Audrey Tautou în rolul pricipal. Interesant, cu o abordare explicită a unor lucruri tabu, cu o romanță cu aromă de croissant și cu o actriță irezistibilă și pentru poveste și pentru public. Plăcută și amuzantă pe alocuri, propunerea pe care v-o fac are ceva special față de filmele americane, acea notă europeană, mai gustoasă și mai consistentă.

Conversations With Other Women (2005) este un film deosebit și nu doar pentru că se încăpățânează să împartă ecranul în două și să arate mereu două perspective. Este un film altfel pentru că subiectul este restrâns la un dialog între doar doi oameni pe parcursul unei seri. Din dialogul lor reiese însă o poveste, două vieți și se conturează o atmosferă deosebită. Este un film aparent simplu, dar complet, curat, cu oameni reali și povești normale. Un film firesc. Iar montajul este spectaculos, o să vedeți.

sâmbătă, 18 iunie 2011

Mr Big în concert la București

Ieri mă pregăteam pentru concert încălzindu-mă cu cele mai cunoscute piese ale trupei Mr Big. Astăzi, vă sunt datoare cu povestea concertului. O poveste în imagini pentru că nu pot descrie atâta bucurie în cuvinte. Și ca să mă credeți și să vă aduceți aminte, adaug o melodie de suflet: "To be with you.."





joi, 16 iunie 2011

Despre teamă

Metroul goneşte prin tunelurile întunecate. Stăm umăr lângă umăr, legaţi de o prietenie nenăscută, de o familiaritate ciudată. Ne privim cu coada ochiului, când şi când. O frână bruscă stârneşte o agitaţie bolnavă, trupuri strivite, priviri ucigaşe, scuze timide. Te prind de mână involuntar. Tresari. Nu mă respingi, ştii că aş cădea fără tine. Degetele noastre se strâng, deşi ochii refuză să se vadă. Ai un parfum slab şi o cămaşă verzuie. E tot ce ştiu. Lumea se rearanjează în jurul nostru, dar continuăm să ne ţinem degetele prizoniere şi privirile înţepenite pe direcţia înainte. Urmează o staţie, o simt apropiindu-se, ucigând metru cu metru distanţa rămasă. Cobori la prima?

luni, 13 iunie 2011

Panoramă de iunie


De-acolo de sus lumea pare blândă. O nebunie în culori amestecate doar cu zumzet și voci. Acolo miroase a verde și-a albastru, a liniște și-a nor. De-acolo de sus nu se vede nimic rău, nimic stricat, nimic ascuns. În liniștea înaltului, e libertate. Mă desfac în bucăți (inimă, suflet, mână, picioare..) și mă scufund în culoare. Respir. În sfârșit, respir.

sâmbătă, 11 iunie 2011

Juan Carlos Onetti - Istoria cavalerului și a Fecioarei venite din Liliput cu burta la gură

Atunci când descopăr câte ceva nou, curiozitatea și entuziasmul își merită riscul necunoscutului. Atunci când aleg o carte doar după 'miros' mă expun unei dezamăgiri amare, pentru că dezamăgirea din carte este aproape tristă, depresivă, fără întoarcere. Onetti a fost o astfel de încercare și trebuie să recunoașteți că titlul este cel puțin intrigant.

Istoria cavalerului și a Fecioarei venite din Liliput cu burta la gură este o colecție de proză scurtă adunată aproape din întreaga activitate literară a lui Onetti, peste 40 de ani de cuvinte. Stilul tăios și descriptiv al sud-americanilor este ușor de sesizat printre rândurile ordonate și aparent logice ale povestirilor sale. Nebunia, drama, povestea, dragostea, atributele lăudate și cele ascunse ale umanității se desfășoară la vedere, cinematografic. Iar eu, amatorul de proza scurtă și intensă m-am regăsit uimit după o călătorie interesantă și bogată în lumea orașului Santa Maria și a personajelor sale. Și-atât de mare mi-a fost uimirea încât din primul târg de carte ce mi-a ieșit în drum, am plecat cu un roman semnat Juan Carlos Onetti, Viață scurtă, romanul în care a luat naștere saga orașului Santa Maria.

Proza scurtă a lui Onetti nu poate fi povestită. Poate fi doar experimentată în singurătatea coperților. Iar rezultatul ține de fiecare.

joi, 9 iunie 2011

Change the city with creativity

Bucureşti. România. 25-26 iunie 2011. Un experiment de artă digitală se transformă într-o expoziţie reală în centrul vechi al capitalei. Lipscani. 90 de lucrări ale celor mai talentaţi şi necunoscuţi îndrăgostiţi de Bucureşti încearcă să arate faţa frumoasă a oraşului. Prin text, imagine şi sunet redescoperim, redefinim, reinterpretăm. Suntem la noi acasă şi nu suntem indiferenţi.

Pe 25 şi 26 iunie ieşiţi la o plimbare în centrul vechi. Alegeţi la întâmplare strada Lipscani şi căutăţi-ne. Adena şi cu mine vă vom însoţi din unele din cele 90 de lucrări. Iar dacă vreţi să vedeţi jumătatea plină a paharului, cei de la Bucharest by Hand au un nou proiect: Aruncă arta în stradă.

marți, 7 iunie 2011

Biletul de tren

Lotusull mi-a trimis un bilet de tren..

De două zile mă gândesc cum să-l folosesc, cum să-l valorific. Întâi m-am gândit să-l împărțim, studențește și cinstit, în două jumătăți de drum. De cât singur și bogat, mai bine sărac și fericit, nu? Dar apoi gândurile s-au învălmășit, mi s-a pus un nod în gât și am rămas așa prostit și trist cu biletul în mână. Încotro să mă duc?

De două zile caut o destinație. Una potrivită pentru amândoi, ca cea de unde tocmai am venit, cu sufletul în vânt și urmele în flăcări. Să ne arătăm munții cu degetul unul altuia, să încetinim din zbor la curbe și să ne pierdem privirile în albastrul cenușiu al lacurilor, în verdele incredibil al pădurilor, în griul cu pete al asfaltului. Să ne odihnim mâinile și capetele aproape. Dar unde găsesc eu trenul potrivit? Unde găsesc eu locomotiva care să nu șuiere, călătorii veseli și binevoitori, vagoanele înșirate ca mărgelele, colorate și cuminți pe șinele lor. Îmi trebuie un tren cu o infinitate de vagoane prin care să trecem ținând strâns jumătate de bilet. Câte un vagon pentru fiecare zi a călătoriei.

Nu-mi pasă unde merge trenul. Nici câte vagoane are. Nu mă tem nici de înghesuială, miros stătut de transpirație și om rău. Nu mă tem de fulger, de întuneric, de fum. De ar fi marfar, am sta pe grămezi de cărbuni și am privi cerul albastru ținând la piept biletul înjumătățit. De ar fi scurt, am alerga în sens invers să nu-l terminăm niciodată. De ar fi lung, am dănțui nebuni de-a latul să nu ne plictisim.

De două zile mă gândesc și caut o destinație. Țin strâns biletul întreg și .. m-am hotărât. Deschid geamul larg și ți-l trimit în vânt, același vânt de ieri, același prieten drag. Ți-l trimit întreg, să ai tu șansa toată și dacă vei vrea să-l rupi și să ne ținem fiecare de-o jumătate, spune-i lui, spune-i vântului. Iar eu voi sta în fiecare seară cu fereastra larg deschisă pentru el.

sâmbătă, 4 iunie 2011

Visul (III)

Urmărea norii negri de ceva vreme. Când primul fulger îşi făcu apariţia, Miruna închise geamul şi se retrase de la fereastră. Se întuneca şi mai avea oricum mult de aşteptat. Îi era ciudă că nici de data aceasta imaginaţia ei nu reuşise să-l contureze, să-i coloreze ochii şi să-i simtă mângâierea părului şi a obrazului lipit de faţa ei. Îl construia din nori aproape în fiecare seară, aşteptându-l răbdător şi convinsă că într-o zi va depăşi lumea lui şi coborând din imaginaţia ei va intra pe uşă în loc de fereastră. Miruna nu mai ştia cum se întâlniseră, cum îl plăzmuise prima dată dintr-o fantasmă, dintr-un vis, o bucată de roman şi mult dor. Îl văzuse înalt, puternic cât să sprijine lumea şi, bineînţeles, prea ocupat cu sprijinitul ca să poată coborî până la ea. Altfel ar fi venit de mult, era sigură, dar aşa nu avea cum să-i ceară să renunţe la tot şi să se limiteze la o viaţă parşivă într-un apartament cu două camere din Militari.

Ploaia bătea în fereastră, iar geamurile cu rame de lemn scorojit nu făceau faţă vântului. Miruna puse veioza peste nişte hârtii pe care vântul le împăştia. Deschise televizorul şi potrivi sonorul până când zgomotul acoperi ploaia.

Herfas oftă şi-şi schimbă grijuliu poziţia. De aici de sus o vedea doar când noaptea era senină, dar acum ploua torenţial şi vântul adunase toţi norii lumii înnegrindu-i cu ură. Boţul cu ochi rotunzi care băteau până departe se cuibărise într-un fotoliu în faţa televizorului şi el ştia că iar se gândeşte la inexistenţa lui. N-o vedea, dar simţea tristeţea cuibărită şi pe ea în faţa televizorului. Nu-l duruseră niciodată umerii şi îşi dusese mereu povara cu plăcere. Dar de când fata asta reuşise (nu se ştia cum) să ajungă la el şi să-i ducă dorul, lumea părea de plumb, tâmplele îi zvâcneau şi ar fi dat de-a dura cu pământul pentru câteva clipe în care să privească fata în ochi. Herfas îi ştia doar glasul şi conturul stins al trupului mic. Bănuia că are ochi rotunzi pentru că ea nu-l contrazisese niciodată în privinţa asta. Dar ce nuanţă au buzele ei, ce strălucire îi poartă părul, Herfas era condamnat să nu afle niciodată.

joi, 2 iunie 2011

Portret

O rochie albastră mi-a tăiat calea. În ea, perfect asortată cu bicicleta înaltă, o fată ţanţoşă scruta orizontul fără a-şi îngădui să privească şi în alte direcţii. Insolenta purta părul desfăcut şi sandale subţiri cu multe bretele. Lipsa ochelarilor de soare o făcea să se încrunte trecătorilor. M-am oprit şi am lăsat să treacă o nălucă albastră şi încruntată, controlând cu grijă o bicicletă înaltă. În câteva clipe, parcul ud şi verde o făcu nevăzută.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine