Luminile Crăciunului

De Paşte

Pentru mine Paştele a fost mereu o sărbătoare agitată, veselă, cu densitate mare de oameni dragi pe metru pătrat de sufragerie, cu mese îmbelşugate la care toţi îşi doreau să participe, cu lumină, cu flori, cu zâmbete şi poveşti. Asta până acum 9 ani, când în noaptea de Înviere lumea mea s-a prăbuşit. Am încercat să adunăm piesele rămase, să refacem din bucăţi de puzzle fericirea dinainte şi, oricât ne-am străduit, am dat greş. Ne-am ascuns an de an tristeţea, evitând să vorbim despre ea. Şi lumea s-a mai prăbuşit o dată, demonstrându-ne că este imposibil să mai fie ceva la fel.

Fericirea a venit din nou abia atunci când am înţeles că este în regulă să fie altfel şi să fie bine. Că ne putem bucura unii de alţii, că putem avea obiceiuri noi, că putem îndrăzni să facem cozonac (deşi nu va fi perfect ca ‘acela’, va fi perfect în felul lui), că putem fi departe unii de alţii, dar să ne avem mereu în gând. Atunci când am învăţat să trăim bucurându-ne de piesele rămase întregi, fără să reconstituim un peisaj care nu va mai fi niciodată la fel, dar fără să-l uităm o clipă, fără să ne înghiţim lacrimile, dar nici poveştile cu haz, atunci, abia atunci, am fost fericiţi din nou.

Vă doresc să vă găsiţi fericirea în felul vostru. Şi să ţineţi de ea cu dinţii.

This magic moment..

Când savurezi până la ultima secundă prima seară înaintea unei vacanțe.. cea mai lungă din an.
Când pisicile nu se mai dezlipesc de tine de parcă ai fi uns cu untură.
Când nu poți să dormi de emoție și nerăbdare.
Când peste câteva zile orașul va mirosi a sarmale și cozonac, a bucurie, a brad.
Când amintirile vin în valuri de ocean și nu mai prididești povestindu-le.
Când faci bagaje.
Când speri să ningă.
Când cauți rețete de fursecuri și lichior de ou.
Când te lovești de oameni pe stradă și zâmbiți.
Când nu-ți dorești decât să fie bine. Tuturor. Mereu.

E sărbătoare, e normal

Ne apropiem de Crăciun și presiunea crește. Cadouri, meniuri, vacanțe, depresii. Toți cei care înainte te întrebau ce mai faci și cum îți merge la muncă, te întreabă acum ce faci de sărbători. Revistele care nu scriu despre ținute festive, scriu despre depresii 30+. În viața asta ai două șanse: fie ești în agitație și te vaiți de cât mai costă pulpa de porc, fie ești în depresie.

Refuz să aglomerez magazinele, refuz să intru în depresie. Dacă nu voi găsi un samaritean care să-mi ofere sarmale, voi fi fericită de Crăciun și cu sandvișuri. Refuz să plătesc pentru o masă la restaurant de Revelion cât pentru 12 și refuz să mă vait din cauza asta. Mai bine de jumătate din cadourile pe care le voi oferi sunt deja ambalate, nu am planuri pentru concediu și, de când împărțim viața cu feline, nu voi face brad. Așa că la întrebarea "ce faci de sărbători", răspund calm "nimic". În liniștea mea și a familiei mele, cu bunăvoința zilelor de concediu pe care le-am păstrat special, în fața calculatorului, a unei cărți sau pe pârtie. Cine știe. Dar cu siguranță, le voi petrece cu bucurie, cu recunoștință, întâmpinând fiecare moment așa cum vrea el să vină, mai bun sau mai rău. Pentru că magia sărbătorilor nu stă nici în goana după cadouri, nici în mâncare. Stă în clipele acelea liniștite, pline de emoție și drag, în colindele pe care le cântam lângă bradul copilăriei (noi refrenul, bunicii și versurile dintre), în artificiile aprinse de tocul ușii, în hohotele de râs pe care le stârneam făcându-ne tot felul de glume unii altora, în poveștile bunicilor despre Crăciunul copilăriei lor și în recunoștința că ne-am găsit sănătoși și la această sărbătoare, în intimitatea unui Crăciun cu doi în față sau cu trei sau cu patru, în privirea mândră a mamei când i se laudă ornarea salatei de beuf, în bucuria de a ajunge să fii Moș Crăciun nu doar să primești.

Dorința

Notă: Cineva a învârtit un cub magic și am atins un colț de Rai..

Ziua Internaţională a berii

Notă: A fost ieri, dar bem şi azi. Noroc!

Sărbătorile Pascale

Acum mulți ani, într-o zi de Înviere, mi-am îngropat copilăria. N-am vrut, n-am fost un copil modern care-și dorește să se maturizeze rapid, dar ea s-a dus oricum, independent de voința mea. Prea îndurerată ca să evaluez atunci pierderile, am oscilat câțiva ani fără a ști ce nu mai sunt și ce am devenit. Sărbătorile Pascale mi-au lăsat în tot acest timp un gust amar, de care probabil nu voi mai scăpa niciodată. Dar am învățat să-l integrez în noua rețetă în care m-am transformat.

Înainte de orice, vă doresc liniște și oameni dragi de care să vă aduceți aminte. Vă doresc să aprindeți lumini de bucurie, să primiți și să dăruiți cu inima ușoară, să vă bucurați de sărbători și să găsiți motiv de sărbătoare în fiecare zi. Și-n ciuda tuturor reclamelor care vă asaltează, lăsați cumpărăturile, mall-urile și Interntul și dați atenție oamenilor.

Flori pentru Florii

Notă: La mulți ani!

Sărbătoarea poeziei

Astăzi este Ziua Internaţională a poeziei, ieri a fost Ziua Internaţională a fericirii.. În fiecare zi poate fi ziua ta, dacă te trezeşti hotărât s-o sărbătoreşti. Căci timpul este preţios, poate cel mai preţios dar care ni s-a făcut. Deci azi să sărbătorim cu poezie.

Dacă aveţi chef de un mic exerciţiu de imaginaţie, astăzi puteţi plăti o cafea cu o poezie. Mergeţi în cafenelele Julius Meinl selecţionate (sunt în toată ţara, lista lor o găsiţi aici ) şi consumaţi o cafea cu metafore.

Le simt în spatele corzilor vocale. 
Se arcuiesc, se zbat, mă îneacă. 
Două mări, doi munţi, două oraşe, 
Încercând zadarnic să iasă. 
Unul eşti tu, îmi ţii aerul în pumn. 
Altul e focul şi noaptea şi ziua. 
Unul e dorul ce te ţine în gând, 
Altul e chemarea, fericirea, uitarea. 
Sunt mut fără ele, aş fi mort demult 
De n-ar fi cuvintele înfipte-n gând.

Crăciun thailandez 2556

Notă: După calendarul thailandez, 2013 a fost anul cu numărul 2556. Un altfel de brad se poate împodobi pe malul mării, fără să dăuneze nimănui. Fotograf: Luiza Clinciu

Rezoluţie pentru 2014

Sunt uimită de cât de mult aţi apreciat un înlocuitor de brad, unul care nu a distrus un copac, nu e nici din plastic şi, sigur, nu e fabricat în China. Nu a avut nici formă, nici dimensiuni de brad. A fost, e drept, o bucurie să-l avem în casă şi a împrăştiat discret miros de cetină. A fost împodobit, dar nu asortat şi nici după culorile anului. Deci se poate.. În loc să hăcuim milioane de brazi în fiecare an, ne-am putea bucura doar de un astfel de înlocuitor. Căci bucuria stă în fiecare din noi, iar bucuria bradului e între munţi.

Aş propune să vă alegeţi bradul direct din pepinieră, când este încă viu şi printre prieteni. Să daţi o şansă celor care rămân nevânduţi prin pieţe şi ajung araci sau lemne de foc. Să faceţi şi o excursie cu ocazia asta, să vă bucuraţi de brad la el acasă, să îi apreciaţi adevărata măreţie. Poate îl veţi dori mai mult pe munte, decât în sufragerie. Poate copiii se vor bucura mai mult să-l planteze şi să-l viziteze, decât să-l privească uscându-se. Bradul i-ar recompensa în fiecare an, dându-le crengi verzi şi parfumate pentru a le împodobi de Crăciun.

Cum ar trebui să arate bradul

Notă: Aşa ajunge să arate bradul, când locuieşti cu două pisici. Remarcaţi instalaţia de lumini.

În prag de an nou

N-am învârtit la sarmale până acum, așa că îmi pot permite să nu fiu nici sub duș, nici în lumea odihnitoare a viselor. Am găsit un moment bun să-mi pun o dorință pentru 2014, așa mi-a spus cineva că trebuie. Și mi-a mai spus că eu voi fi cea care o va îndeplini. De aici dilema, să-mi doresc ceva ce știu că pot realiza sau să-mi doresc ceva ce mă va motiva să realizez mai mult decât îmi este plapuma? E greu să-ți alegi dorințe, așa cum e greu să devorezi toate felurile de mâncare în care sunt îngropate sărbătorile.

Vă doresc să găsiți dorința potrivită pentru anul acesta și s-o îndepliniți cu vârf și îndesat. Vă doresc să aveți de toate, dar să nu faceți risipă, să primiți numai bucurii și lucruri frumoase și să vă bucurați dăruind. Să ne auzim cu bine și în zilele și anii ce vor veni. La mulți ani! și OFZ.

Dorințe, mulțumiri, amintiri

Nu ninge. Numărătoarea mea de fulgi dă cu rest. Ce vă ziceam eu de făcut planuri? În fine, așteptând ca decembrie să nu se facă de râs, vă doresc sărbători frumoase, alături de cine contează. Să nu uitați să vă doriți, să visați, să vă așteptați la lucruri bune și împliniri, să zâmbiți și să duceți la capăt cu drag fiecare zi. Sărbători fericite!

Graba după Crăciun

A început în noiembrie. Magazinele au afișat victorioase globurile roșii și super-ofertele. Colindele au ocupat cu de-a sila toate difuzoarele, sacoșele au devenit mai colorate și mai umflate, ocările la adresa guvernanților mai pline de venin, curierii mai ocupați. Ștefan Bănică a ocupat Sala Palatului, Ștefan Hrușcă s-a întors în țară. Toată lumea vinde, toate lumea cumpără. Adidași de piftie, varză murată, făină cât cuprinde, hârtie de împachetat. Ne aducem aminte de ai noștri și de ai altora mai fără posibilități. Îmbodobim, curățăm, înnoim.

Ca noi toți, am început prin a primi daruri și abia după ce anii și veniturile au crescut, am început să și ofer. Dar înainte de zăpăceală și alergătură, de lista de cumpărături și de vitrine apetisante, de Crăciun îmi amintesc de ei. Și nu pentru că ar fi fost generoși cu darurile, ci pentru că ea mirosea a cozonac și el a brad. Pentru că mă întâmpinau în prag, cu ușa larg deschisă, cu toată casa mirosind a bunătăți și a pregătiri. Pentru că nu cumpărau bradul până nu ajungeam eu, ca să mă pot bucura de alegere și de cărat. El baza, eu vârful. Mergeam așa, ca Stan și Bran, mândri și fericiți. Pentru că ea îmi cocea un cozonac special, cu de toate, într-o cană de metal și aveam voie să-l mănânc deși era zi de post. Pentru că jucam nesfârșite partide de table cu el, iar ea ne aducea pâine cu gem, de încurajare. Pentru că el îmi punea o cantitate impresionantă de cafea în cana de cacao cu lapte, să nu simt gustul laptelui care nu-mi plăcea. Pentru că ea mereu îmi tricota câte ceva. Pentru că stăteam amândouă cu nasul lipit de geam, uitându-ne cum ninge, iar el ne cânta: "La fereastra unde șade o pisică, două fete e-o plăcere să privești. Amândouă și cea mare și cea mică.."

Portret (XXVI)

În goana de la metrou, ștafeta se dă între coșul cu ziare și ultimii centrimetri rămași între ușile care tocmai se închid. Numărul sacoșelor s-a înmulțit, pașii sunt din ce în ce mai grăbiți, mințile din ce în ce mai ocupate cu lista de cadouri. Cobori la Aurel Vlaicu pentru un mall, la Lujerului pentru altul, la Politehnica pentru un al treilea sau, dacă nu mall vrei, la Obor pentru o pulpă de porc. În caruselul luminat și gălăgios al pașilor și minților grăbite, un bărbat fără picioare, cărând două cârje supradimensionate pentru el, se chinuie să coboare scările. Tocmai în drumul lui nu s-a nimerit nici o scară rulantă, așa că nu are motiv de grabă. Lumea îl privește mirată, de sus, întrerupând doar pentru o clipă vacarmul gândurilor de sărbătoare.

Mesaj de-o clipă

Sper că vă bucurați, că râdeți, că vă împărțiți raze de soare pe felii de cozonac. Sper că sunteți fericiți, că sunteți împreună, că vă iubiți. Sper că sunteți în sărbătoare, a zilei, a clipei, a vieții. OFZ.

O clipă de linişte

Ne încăpăţânăm să dedicăm luna martie femeii. Îi legăm numele de flori, prăjituri, animale pufoase, baloane colorate, reduceri la produse cosmetice.  Pentru că merită, pentru că e frumoasă, pentru că, brusc, ne aducem aminte de feminitate, graţie, grijă. Cumpărăm flori la număr, să nu cumva să uităm pe careva. Dăm e-mailuri, SMS-uri, tag-uri pe Facebook, felicitări electronice, telefoane. Trecem în revistă agendele, obligaţiile, rudele, colegele de servici, amicii virtuali. Abia spre seară, sleiţi de urări şi zâmbete, cu bugetul redus  şi sătui de pupături digitale, ne întoarcem spre casă. Scăpăm de trafic, de tarabişti insistenţi, de miros intes de parfum. Ne întoarcem la plictiseala fiecărei zi, în care, bărbaţi sau femei, ne sunt toţi egali.  Cu un ceai sau o bere în faţă, privind în gol la ştirile care se repetă cu încăpăţânare, cu mintea bâzâind de impresii, ne întindem automat după telefon (sau după mâna de alături, în cazul fericit): Hei, ţie cum ţi-a mers azi? Transformăm toată nebunia într-o clipă de linişte. Şi e tot ce contează.

Lumina

Notă: Alt an, aceeași dorință, aceeași lumină..

Despre vacanță

Nici un loc de muncă sau activitate profesională nu a beneficiat vreodată de o plănuire mai minuțioasă decât o vacanță. Fie că este vorba de o zi sau un an, vacanța cere resurse impresionante de imaginație, logistică și bani. Nu dă bine să nu ai ce povesti la final, așa că implicând soacra, sarmalele, zăpada sau turismul urban, vacanța trebuie să se transforme într-o poveste.

Ce veți face în aceste zile de sărbătoare pentru care vă pregătiți de cel puțin câteva săptămâni? Pe care drum veți porni și câte vă vor duce bagajele? Vă doresc să vă iasă o poveste frumoasă, numai bună de povestit nepoților, prietenilor, vecinilor, colegilor. Să vă iasă cu belșug și drumuri curate, cu zâmbet, cu drag. Și dacă vă face plăcere, povestiți-ne și nouă.