Seară de duminică în capitală

Săptămâna trecută, în centrul București-ului, a avut loc Arcub Live Open Air – Jazz, Blues and more. Din păcate, am aflat la spartul târgului și m-am prezentat abia în ultima seară de spectacole. Sunt adeptul concertelor în aer liber, al muzicii de calitate și al atmosferei estivale generate de astfel de evenimente. Îmi place să văd bucureștenii atât de anoști și de posomorâți, îmbrăcați în haine colorate de duminică, cu pălării și evantaie, cu chef de bere și muzică bună. Îmi place să-i văd cu aparate de fotografiat, turiști în propriul oraș.

Însă prima parte a spectacolului de duminică a fost ceva greu de povestit fără umor. În primul rând, domnișoara solistă a trupei ZUM depășește cu mult conceptul de jazz al festivalului. Exprimări de genul „Toată lumea mâinile sus”, „vreau să participe toată lumea”, „haideți să batem din palme” nu-și au rostul într-un spectacol de jazz, atât de tenebros și introvertit, atât de absorbit de muzică și instrument. Jazz-ul este un spectacol solitar, este o manifestare senzorială unică, este aproape o ședință de spiritism dacă vreți, nu un circ ordinar, cu surle, trâmbițe și public bătător din palme ca la paradă. Între jazz și muzica de fanfară este o diferență. Și nu tocmai mică. Apoi, din toată muzica trupei, cu greu se auzea altceva decât vocea domnișoarei, nu chiar rea, dar mult prea puternică. Ceea ce s-a numit corul invitat a fost doar o defilare de oameni, pentru că din glasurile lor nu a răzbătut mai nimic. Iar invitatul dansator de step, să-mi fie cu iertare, dar chiar a fost o alegere neinspirată. Și nici măcar n-a fost vina lui. Scena era mărginită de un lanț de petunii, care îi ascundeau dansatorului picioarele până la genunchi. Așadar, publicul a văzut doar trei sferturi de om agitându-se într-un stil haios și pătruns.

Publicul a fost însă înțelegător și în virtutea unei duminici plăcute, a aplaudat simpatic, a făcut haz de situație și și-a văzut liniștit de dispoziția de sărbătoare. Este al doilea eveniment gratuit și în aer liber organizat de Arcub și sunt impresionat și recunoscător că astfel de evenimente culturale au loc în București. Mă bucur că se găsesc sponsori și organizatori și public dornic (spațiul rezervat manifestării era plin duminică seara). Mă bucur că printre atâta muzică asurzitoare și falsă se strecoară și un pic de muzică clasică, un pic de jazz, un pic de atmosferă.