JM Coetzee – Tinerețe

Este al doilea volum al trilogiei autobiografice Scene din viața provincială, trilogie din care v-am povestit deja despre ultimul volum, Miezul verii. Uneori sunt bune lucrurile și luate de la coadă la cap.

Dacă în ultimul volum informațiile biografice veneau de la cei care l-au cunoscut pe protagonist, în volumul dedicat tinereții perspectiva este complet diferită. Cititorul este prezent în viața personajului și îl poate vedea în plină acțiune, ajutat fiind de un povestitor care îi deslușește și gândurile. Cei câțiva ani petrecuți în Anglia sunt motivul pentru disgrația în care protagonistul își trăiește maturitatea. Mi s-a răspuns la întrebările stârnite de ultima parte a biografiei, dar am descoperit o lume foarte asemănătoare cu ce trăim azi, deși în calendarul lor scria 1962. Gândurile și visele tinereții, entuziasmul, curajul, lașitatea, căutările, eșecurile, speranța și dezamăgirile, toate îmi sunt cunoscute, îmi sunt prietene:

"Vrea să dovedească ceva: anume, că fiecare om e o insulă;"

"Ceea ce-l va vindeca, de-ar fi să se întâmple, va fi iubirea. N-o fi crezând el în Dumnezeu, dar crede în iubire şi în puterile iubirii. Iubita, cea care-i va fi sor - tită, va vedea imediat prin exteriorul ciudat, chiar şters, pe care-l oferă el, şi va zări focul ce arde înăuntrul lui"

"Căci el va fi artist, asta a hotărât de mult. Deocamdată trebuie să fie obscur şi ridicol, deoa rece, nu-i aşa, soarta artistului e să îndure obscuritatea şi ridi - colul, până în ziua în care i se va dezvălui adevă rata forţă, iar cei care l-au luat peste picior şi l-au bat jocorit vor fi reduşi la tăcere."

Voi citi și volumul dedicat copilăriei, pentru că atât în tânărul JM Coetzee, cât și în adult, zace o putere dată de pământul natal în care a fost deopotrivă acasă și străin. A fi alb în Africa de Sud în anii '60 era și binecuvântare și rușine.

J.M. Coetzee – Miezul verii

Al treilea volum al trilogiei Scene din viața provincială, Miezul verii este un roman autobiografic dedicat vârstei adulte a scriitorului sud-african. Nu este însă acel gen de proză autobiografică scrisă la persoana întâi, în care autorul își lasă frâu liber părerilor personale și divagațiilor filosofice. Este un fel de proză experiment, în care autorul este adus în fața publicului prin intermediul mai multor persoane care l-au cunoscut. O amantă, o verișoară, o posibilă iubire, oameni care au împărțit cu J.M. Coetzee un episod din viața lor. Pe lângă eliminarea subiectivismului, acest gen de proză reușește să contureze o lume întreagă, cu probleme și împliniri, lumea sud-africană a anilor '70, dezbinată de apartheid, de ură, de rasism. Copii ai nimănui, afrikanerii, albi veniți din lumea largă în căutare de noroc și avere, se văd implicați într-o luptă dezgustătoare, la care nu au curaj să nu mai ia parte. Regulile sunt stricte, negrii nu pot fi ajutați sau apreciați, și dezbinarea se întinde încetul cu încetul și în rândul albilor. Unii fug spre tărâmuri libere, alții încearcă să construiască un 'acasă', o familie.

Miezul verii are acea savoare a prozei bine scrise, bogate, ofertante, în care poți regăsi realismul istoriei povestit simplu, prin viețile celor care l-au trăit. Cum funcționează iubirea dincolo de prejudecăți, cum se leagă o familie dincolo de problemele materiale, cum se construiește un destin de scriitor într-o lume care nu dorește așa ceva. Un singuratic, un neînțeles, un om ciudat, ușor de bănuit a fi infractor sau pervers, un poet de cea mai neașteptată speță. Dincolo de toate, un scriitor de premiu Nobel, un nostalgic, un îndrăgostit de o mână de pămând arid și neprietenos.