Daniel Kehlmann – Măsurarea lumii

sursa foto: humanitas.ro

Iată o carte potrivită pentru oricine. Măsurarea lumii este povestea a doi exploratori ai Germaniei, Alexander von Humboldt și Johann Carl Friedrich Gauss, unul pasionat de natură, iar celălalt de matematică și fizică. Ruptă din realitate și îmbibată cu iz artistic, povestea celor doi este atât de plină de umor încât m-a pufnit râsul la metrou.. Și să fim serioși, nimeni nu râde la metrou.

Lucrurile sunt de-a dreptul serioase, dar cum poți rezista unui Gauss taciturn, perfecționist și ursuz din cale-afară și unui Humboldt obsedat de măsurători și neobosit în expedițiile sale? Pentru primul "Dintre toți oamenii întâlniți vreodată, studenții săi erau cu siguranță cei mai stupizi. Le vorbea atât de rar, încât uita începutul frazei înainte de a o termina." Cu altă ocazie, Gauss fiind nevoit să ia parte la o serată organizată în cinstea lui: "a calculat că acasă i-ar trebui exact un an și șapte luni ca să întâlnească atâția oameni. Jumătate din bărbații prezenți purtau uniformă, o treime aveau mustață. Numai o șeptime din public erau femei, doar două nu erau oribile, doar una l-a impresionat plăcut." Dar Humbolt? "După o jumătate de an în Noua Andaluzie, cercetase tot ce fusese lipsit de picioare sau de frică pentru a-i fugi din cale. Măsurase culoarea cerului, temperatura fulgerului și greutatea promoroacei căzute noaptea, gustase găinaț, cercetase zvâcnirile pământului și coborâse în peștera morților." Într-un mod ciudat, cei doi se întâlnesc, se despart și reușesc să se aprecieze și să păstreze o corespondență aproape amicală. Niciunul n-ar fi recunoscut această prietenie.

Măsurarea lumii este un roman de aventuri bine structurat și împletit în vremurile germanice de secol XIX. Personajele sunt atât de bine construite, încât îți încarcă imaginația și îți dau ghes să-ți faci propriul spectacol, propriul film. Doar din fapte, gesturi, cuvinte, așa cum le șade bine unor personaje de roman. Măsurarea lumii este un roman bogat, scris cu gust, savuros, cu siguranță o carte pe care am lăsat-o cu regret din mână la punctul de final.

Daniel Kehlmann - Eu și Kaminski

Eu și Kaminski este o poveste simpatică, amuzantă, cu oameni și acțiuni credibile, fără paravanul somptuos al literaturii. O întâlnire la un pahar de vin bun cu un prieten care-ți istorisește o întâmplare haioasă pe care tocmai i-a povestit-o cineva. Nu m-a surprins faptul că este în lucru un proiect cinematografic bazat pe acest roman. Este dinamic, are personaje creionate frumos, un deznodământ neașteptat, schimbări de situație, umor. Are tot ce-i trebuie pentru a fi un roman plăcut și un film cu încasări uriașe.

Dacă aș fi un recenzor bun v-aș spune și despre ce e vorba. Dar zău dacă-mi place să stric plăcerea omului de a răsfoi în liniște cartea în librărie și de a decide singur dacă o poftește sau nu. Și până la urmă despre ce-ar putea fi vorba dacă nu despre un 'eu' și despre interacțiunea cu domnul Manuel Kaminski (atenție, nu e vorba de cel de pe Facebook!)