David Lodge – Afară din adăpost!

Afară din adăpost! este un roman autobiografic, mascat sub povestea unui băiat de 16 ani. Amintirea războiului și a perioadei de lipsuri care a urmat, experiența unei vizite în Germania învinsă și descoperirea vieții cu inocența unui copil, fac din tânărul englez, din clasa inferioară a clasei de mijloc, personajul perfect pentru autobiografia lui David Lodge. Așa cum mărturisește în posfață, unele dintre personaje sau întâmplări sunt fictive, dar au rolul de a ilustra o perioadă istorică cel puțin controversată, Europa anilor '50.

Povestea este spusă cu umor, în stilul ironic al autorului, dar are de data aceasta o emoție aparte, o sensibilitate nedeghizată și o anume nostalgie. Îmi place degajarea cu care vorbește despre orice, filtrând totul prin gândurile unui adolescent și împrumutându-le din naivitatea acestuia. Îmi place cum strecoară ciudățeniile și inadvertențele acelor vremuri, cum tratează o realitate crudă, fără a o judeca, fără a emite acuzații.

Afară din adăpost! a fost mult mai prost primit decât celelalte romane ale lui Lodge, dar mie mi-a plăcut cel mai mult, dintre cele pe care le-am citit. Mi se pare sincer, descriptiv, cu poveste bogată și realistă, scris cu suflet într-o formă prietenoasă.

David Lodge – Terapia

Acum câteva zeci de ani, a face terapie însemna un lung șir medicamentos, nu foarte variat. Daca îți permiteai, o stațiune balneară sau o schimbare de aer erau de asemenea pe lista de prescripții. Lucrurile s-au schimbat mult în ultima vreme atât în privința terapiilor, cât și a motivelor pentry care le urmăm.

Laurence Passmore, zis Tubby, suferă de o durere ciudată, ocazională și, evident, deranjantă la unul dintre genunchi. A încercat o operație, dar durerea a revenit în scurt timp. Are aproape 60 de ani și este scenarist de televiziune, având în palmares un serial de succes. Fie pentru genuchi, fie pentru relaxare sau alte neplăceri, Tubby urmează mai multe terapii. Merge la psiholog, face aromoterapie, acupunctură, masaj, are o prietenă platonică în oraș căreia îi spune necazurile sale, citește Kierkegaard căutând răspunsuri (deși nu are nici o întrebare). Când viața sa începe să meargă prost, adaugă pe listă un jurnal, prietene mai tinere și un pelerinaj. Nici el nu mai știe exact ce anume funcționează.

Fie că avem prea mult timp liber, fie că suntem prinși în evenimentele din jurul nostru până la sufocare, ne pierdem de multe ori scopul. Uităm ce este important pentru noi și căutăm haotic terapia potrivită, fără să știm de ce anume suferim. Scris cu umor, pentru orice cititor care vrea să vadă dincolo de personaj, romanul lui David Lodge este actual, plăcut, cu intrigă bună și final corect. Te ține în priză, schimbă mereu câte ceva și, mai ales, respectă realitatea. E credibil și asta înseamnă mult pentru un roman de ficțiune.