Jorge Luis Borges - Clipa

Trecutul unde-i? Unde-i straniul vis
Cu grele spade de tătari visat?
Dar zidul nalt ce-atunci s-a ridicat?
Dar lemnul Crucii, pom din Paradis?
Prezentu-i singur. Doar în amintire
Se nalţă timpul, şi întregul an
Ca veacul este, copiat şi van.
A ceasului rutină-i amăgire.
Se sapă-un hău din zori la asfinţit
De zbucium şi lumină. De-ţi priveşti
Obrazul în oglindă nu mai eşti
Acelaşi. Noaptea chipu-i diferit.
Fugarul azi voalat şi veşnic este.
Nu aştepta să-ţi spun altă poveste.

Jorge Luis Borges - Sunt

Sunt cel ce ştie că-i la fel de van
Ca-n luciul de cristal nevorbitor
Înspăimântatul, vanul privitor
Ce trupul fratelui urmează-avan.
Ştiu, prieteni neştiuţi, că ne-a fost dată
Drept singură iertare doar uitarea
Şi că-n uitare e şi răzbunarea,
Umanei uri, soluţie ciudată!
Ilustre chipuri de-a greşi! Uşor
Nu-i să dezlegi ce-i timpul, labirint
Multiplu, unu şi mereu distinct,
Al fiecăruia şi-al tuturor.
Sunt nimeni.
Spada n-am incins voinic.
Ecou sunt, şi uitare, şi nimic.

Jorge Luis Borges – Aleph

Ştiam că cititorul lui Jorge Luis Borges va avea parte de o lectură epuizantă, dar revelatoare. Volumul de proză scurtă Aleph este o experienţă fascinantă, în decorul străveziu al unor gânduri personale şi motive literare. Concentrarea de teme, de personaje, de schimbări de situaţie m-au făcut să pierd legătura cu exteriorul, cu mine.

În scurtele sale povestiri, Borges te lasă fără respiraţie. Finalul nu există, nu poate fi nici măcar aproximat, intuit. Proza sa este o aventură printre construcţii artistice, locuri şi personaje istorice, teme filosofice, un labirint literar din care cititorul este scos doar de bagheta de magician a lui Borges. Pierdută printre troglodiţi, romani, gaucho, unguri, căutând râul vieţii veşnice şi antidotul lui, mi se oferă fericirea doar pentru că se ştie că voi muri. Aleph este un volum de aforisme despre viaţă, despre timp, despre invidie, înţelepciune şi dragoste.

Un amator de proză scurtă va căuta mereu cu înfrigurare, cu nesaţ, abordări neobişnuite, adrenalină, poveşti ireale şi realism concentrat. Va căuta personaje cu tuşe întunecate, peisaje luminoase, amintiri înfipte în paginile albe, desene colorate şi cele mai intime gânduri. Nu cred că lipseşte ceva din proza lui Borges. Cunoaşte prea bine cotloanele întunecate ale minţii umane, ciclurile nesfârşite ale vieţii şi împletirea cuvintelor.