Scris în stilul modern al afacerilor politice subterane, cu multă intrigă și, evident, cu crime, romanul lui Robert Harris este scenariul perfect al unui film de acțiune (de fapt, a și fost ecranizat în 2010 în regia lui Roman Polanski, avându-i în rolurile principale pe Ewan McGregor și Pierce Brosnan). Dar multe sunt scenariile de acțiune și puține sunt romanele bune, cu credibilitate, cu fraze împletite cu tâlc, cu personaje desprinse din viața de zi cu zi, puternice, stabile, ușor de imaginat. Puține sunt romanele care reușesc să te convingă fără a exagera în minimalismul frazei și fără a pierde ritmul acțiunii. Să scrii un roman de acțiune este ca și cum ai scrie un album de muzică. Fiecare melodie este altfel, dar întregul album are o osatură compactă și duce la un rezultat sigur.
Nu sunt nici pe departe adeptul romanelor secolului 21, scrise în viteză, având în minte doar termenul de livrare și drepturile de autor din ecranizări. Îmi plac cărțile scrise pe îndelete, gândite, simțite. Îmi plac frazele gătite după rețetă, cuvintele care știu să transmită, personajele descrise minuțios. La romanul lui Harris m-a atras subiectul, scriitorul din umbră, angajat să scrie memoriile unui fost prim-ministru. Un gen de scriitor pe care nu-l cunosc și căruia nu-i puteam găsi nici cusur, nici laudă. Am găsit un personaj atrăgător, inteligent și uman. Am înțeles o perspectivă complicată și m-a prins suspansul aventurii sale. Este o poveste închegată și scrisă frumos. Cred că cel mai mult mi-a plăcut faptul că într-un mediu atât de dezumanizat, Robert Harris a reușit să găsească oamenii.
Am primit cartea Marioneta prin intermediul campaniei vAlluntar lansată de Grupul editorial All, ceea ce înseamnă că această recenzie va aduce 15 minute de muncă voluntară din partea echipei campaniei. În plus, fiecare comentariu pertinent va mai aduce încă 3 minute. Așa că nu uitați să comentați!
Postări
