Woody Allen – Apărarea invocă nebunia

Nu-i așa că titlul vă trezește suspiciuni? Ca de altfel și numele lui Woody Allen pe un volum de proză scurtă. Răsfoită în librărie, cartea lui Allen te face instantaneu să râzi. Nu are nici un pic de logică, nici o direcție și nici o idee de împărtășit. Este pur și simplu o aberație literară, în care toate se amestecă și se combină. Inutil, de altfel, pentru că finalul te pocnește din cel mai puțin probabil unghi.

Apărarea invocă nebunia este o adunătură de clișee răsturnate, de ironii fine, de caraghioslâcuri. S-ar putea să vă placă sau s-ar putea la fel de bine să închideți cartea după primele rânduri și să o dati la reciclat. Ca să prevenim această situație, puteți citi prima povestire aici 

Am citit până la ultima pagină. Uneori am râs, uneori m-am gândit la metode mai bune de a pierde vremea, alteori chiar n-am înțeles ce vroia să spună. Per total a fost o lectură interesantă, dar care nu m-a convins să caut și alte scrieri ale domnului Woody Allen.