De Paşte

Pentru mine Paştele a fost mereu o sărbătoare agitată, veselă, cu densitate mare de oameni dragi pe metru pătrat de sufragerie, cu mese îmbelşugate la care toţi îşi doreau să participe, cu lumină, cu flori, cu zâmbete şi poveşti. Asta până acum 9 ani, când în noaptea de Înviere lumea mea s-a prăbuşit. Am încercat să adunăm piesele rămase, să refacem din bucăţi de puzzle fericirea dinainte şi, oricât ne-am străduit, am dat greş. Ne-am ascuns an de an tristeţea, evitând să vorbim despre ea. Şi lumea s-a mai prăbuşit o dată, demonstrându-ne că este imposibil să mai fie ceva la fel.

Fericirea a venit din nou abia atunci când am înţeles că este în regulă să fie altfel şi să fie bine. Că ne putem bucura unii de alţii, că putem avea obiceiuri noi, că putem îndrăzni să facem cozonac (deşi nu va fi perfect ca ‘acela’, va fi perfect în felul lui), că putem fi departe unii de alţii, dar să ne avem mereu în gând. Atunci când am învăţat să trăim bucurându-ne de piesele rămase întregi, fără să reconstituim un peisaj care nu va mai fi niciodată la fel, dar fără să-l uităm o clipă, fără să ne înghiţim lacrimile, dar nici poveştile cu haz, atunci, abia atunci, am fost fericiţi din nou.

Vă doresc să vă găsiţi fericirea în felul vostru. Şi să ţineţi de ea cu dinţii.

Sărbătorile Pascale

Acum mulți ani, într-o zi de Înviere, mi-am îngropat copilăria. N-am vrut, n-am fost un copil modern care-și dorește să se maturizeze rapid, dar ea s-a dus oricum, independent de voința mea. Prea îndurerată ca să evaluez atunci pierderile, am oscilat câțiva ani fără a ști ce nu mai sunt și ce am devenit. Sărbătorile Pascale mi-au lăsat în tot acest timp un gust amar, de care probabil nu voi mai scăpa niciodată. Dar am învățat să-l integrez în noua rețetă în care m-am transformat.

Înainte de orice, vă doresc liniște și oameni dragi de care să vă aduceți aminte. Vă doresc să aprindeți lumini de bucurie, să primiți și să dăruiți cu inima ușoară, să vă bucurați de sărbători și să găsiți motiv de sărbătoare în fiecare zi. Și-n ciuda tuturor reclamelor care vă asaltează, lăsați cumpărăturile, mall-urile și Interntul și dați atenție oamenilor.

Mesaj de-o clipă

Sper că vă bucurați, că râdeți, că vă împărțiți raze de soare pe felii de cozonac. Sper că sunteți fericiți, că sunteți împreună, că vă iubiți. Sper că sunteți în sărbătoare, a zilei, a clipei, a vieții. OFZ.

În prag de sărbătoare

Cu siguranţă dacă mâine sărbătoriţi, azi sunteţi prinşi cu pregătirile, cu frământările, cu alergatul după cumpărături. Vă pregătiţi de o zi cu lumină, cu primăvară, cu zâmbet. Vă pregătiţi să primiţi şi să fiţi primiţi. Sper să aveţi linişte să vă bucuraţi de toate şi un pic de timp să vă amintiţi, să povestiţi, să împărtăşiţi. E timpul numai bun pentru poveştile cu ‚A fost odată’, ‚Când eram eu mic’ şi ,Vă amintiţi când’. La fel cum e timpul numai bun pentru construit noi amintiri, noi poveşti. E timpul să vă bucuraţi de aerul tare de primăvară şi de toate promisiunile lui, de începuturi şi de planuri de vacanţă.

Era pe vremea când cozonacul se făcea cu preţul unor vânătăi pe coate, curăţenia dura o săptămână şi gătitul trei zile. Se intra în bucătărie doar cu şorţ şi basma, iar după cele trei zile de muncă se spăla toată bucătăria, incluzând pereţii şi mocheta. Se puneau apoi perdelele frumoase, cu floricele şi fundă, se puneau şervete curate şi se ascundeau cozonacii în cămară. Era pe vremea când casa era neîncăpătoare, plină de flori şi oameni, de glasuri şi voie bună. Era pe vremea când dormeam pe jos şi ne trezeam devreme ca să mai povestim. E vremea din care mi-e făcut sufletul şi oricâte noi începuturi şi tradiţii se vor naşte, e vremea pe care n-o voi uita niciodată.

Așteptând o sfântă sărbătoare - by Tams

 

  

Notă: La fiecare sfârșit de săptămână, până la Florii, Muzeul Țăranului Român din București organzează târguri tematice dedicate Sfintelor sărbători pascale.

Lumina

sursa foto

În ziua-n care cerul s-a deschis ca să ne dea lumină, mi-a explodat inima și am descoperit iubirea. Te-am întâlnit atunci pentru prima dată, deși ne cunoșteam de mult. Ne-am înlănțuit degetele și sufletele, ne-am scufundat ochii în aceeași apă vie și nu ne-am mai despărțit.

Te-am descoperit în pragul casei, cu șorț și basma, cu mâinile prăfuite cu făină și-am știut că nu ne vom mai pierde vreodată. Ți-ai desfăcut brațele larg și sufletul tău bun a luminat încăperea. Am îngenuncheat și te-am cuprins în brațe, scufundându-mă în mirosul tău de cozonac. Așa ne va găsi sfârșitul lumii, de va fi să vină cândva.

Mi-ai spus să nu regret, orice-ar fi. Și m-ai privit cu ochii tăi catifelați cum plecam să descopăr lumea. Ți s-a strâns inima, dar e mare și are de unde. Nu-mi fac griji. M-ai mângâiat când m-am întors lovită, ai privit în altă parte să nu-ți văd ochii plânși, dar n-ai plecat de lângă mine.

Cădeam. Mă pierdeam în fereastra unui tren de noapte, iar tu m-ai prins de umeri în ultima clipă. M-ai scuturat violent și m-am trezit privind în ochii tăi în loc de noapte. Trenul făcea gălăgie, dar tu mi-ai dat muzică. Fereastra smolită ascundea lumea, dar tu mi-ai trimis vederi parfumate, drumuri însorite și păduri verzi. Crude. Vii. Pentru totdeauna.

În ziua în care cerul s-a deschis ca să ne dea lumina, erați aliniați frumos în mine și mă țineați zâmbind de suflet. Atingerea voastră mă înălța. Mirosea a copaci înfloriți și a voi. Vă auzeam șoaptele și gândurile. Oameni dragi. Lumină.

Târg de Florii la Muzeul Țǎranului Român - by Tams

 

 

 

Început

Ne strângem timid rândurile după câteva zile de sărbătoare. Ne-am revăzut cu cei dragi antrenați de entuziasmul tradiției și al obisnuinței, de dorul lunilor petrecute departe și mirosul bucatelor gătite cu trudă. Ne-am povestit și ne-am îmbrățișat, am făcut planuri și socoteli, ne-am etalat realizările și ne-am scuzat eșecurile. Au trecut toate ca florile de primăvară, tăcut și atât de repede. Ne ostoim melancolia cu ultimul pahar de vin, cald acum, privind ouăle roșii rămase. Pornim televizorul amuțit de câteva zile și-l regăsim banal și sălciu. Apoi aranjăm serviciul cel bun înapoi în dulap, ștergem ceștile de cafea și bem un sănătos ceai de plante. De aici, totul e la fel ca înainte. Mâine va suna deșteptătorul și ne vom îndrepta cu ochii cârpiți de somn spre slujbele pe care nu am apucat să le uităm, împărțind cu tovarășii de tramvai amintirea zilelor de odihnă. Vom reintra în programul de plătit facturi, dus copiii la grădiniță, făcut piața.

Un început se naște atunci când un sfârșit moare. Sau cum îmi spunea un prieten "Secretul stă în călcâi". Maxime fără sens, care te pun pe gânduri și în care până la urmă descoperim adevăruri la care nu ne-am fi gândit. De fapt, începe așteptarea următorului weekend, al următorului moment de liniște, al următoarei clipe de viață. Se scurge timpul. Să-l sărbătorim deci, începând de acum, abandonând clișeele, superstițiile, nemulțumirile. Nu fiți sensibili, fiți buni și fericiți. Celelate cuvinte.

De Paște

După multă trudă făcând curățenie și mâncăruri, gospodinele merită din plin un buchet înmiresmat de narcise și tot dragul celor pentru care au muncit. Se umple casa de oaspeți și bucurie, de miros de cozonaci și de narcise. Dar astăzi e încă zi de post, cu fasole bătută și ultima murătură.

Și pentru că lucrurile frumoase ne ies în cale cu orice prilej, la mine acasă primăvara aduce ouă încondeiate de meșteri populari achiziționate anual de la târgurile de Florii. De azi stau pe masă, la loc de cinste, lângă cele pe care le-am înroșit joi.

O amintire

Vă spun azi povești din alte lumi, transportate de-a lungul timpului cu drag și amintire. Știu că nu se mai potrivesc timpurilor moderne, că tot mai puțini țin post cu adevărat și acordă atenție sărbătorilor pascale. Dar mâine e Joia Mare. Zi sfântă pentru cei ce cred și, sper eu, respectată de cei ce nu cred. Mâine se vopsesc ouăle și se începe pregătirea bucatelor. Azi a fost ultima zi de curățenie.

Așa m-a învățat pe mine bunica. După ce se primenește toată casa, se pregătește mâncarea, apoi sufletul și se primesc cei dragi. Sărbătorile se petrec în mulțimea familiei și a prietenilor. E momentul urărilor, al poveștilor, al amintirilor. Inevitabil zilele trec, mâncarea se termină, casa se golește. Atunci bunica se așează în fotoliu, își ia lucrul de mână și, cu ochelarii pe nas, zâmbește din colțul gurii, obosită și tare mulțumită.

Lumea se poate schimba oricât, antrenând în iureșul ei și viața mea. Nu mă pot opune, dar pot să-mi amintesc și să-mi fie drag. Sărbătoare cu liniște și lumină să aveți.