Bucureștiul văzut de sus

Nu ascund faptul că trăiesc în București (România). Stă în puterea mea să schimb acest lucru, dar n-o fac dintr-un patriotism prost înțeles și cel mai probabil din cauza fricii de singurătate. Nu că în alte orașe sau țări n-ar fi oameni, ci pentru că oamenii mei de bază sunt încă aici. Pentru că nu-mi doresc răul dus la extrem, am o atitudine pozitivă față de un oraș care a încetat de mult să mai fie pozitiv în ceva. Tresar cu bucurie la fiecare inițiativă a primăriei (vezi sondajul și votează) și mă încăpățânez să-mi consum entuziasmul sperând că lucrurile vor deveni doar mai bune.Prin școala generală am avut de făcut o compunere cu titlul „Ce se vede de la fereastra mea”. Nu a fost o compunere apreciată pentru că locuiam lângă școală și de la fereastra camerei mele se vedea ghena de gunoi a școlii, neacoperită și în continuă revărsare, plus o parte din curtea școlii pe care o puteam considera fără răutate teren viran. Aveam probabil vreo 10-12 ani și am scris despre toate frustrările mele de copil, despre neputința de a schimba lucrurile și despre cât de dezagreabil îmi era gunoiul. Din păcate, am pus prea multă sinceritate în acea compunere așa că am primit o notă mică pentru lipsa de stil. Au trecut mulți ani de atunci și încă mai locuiesc lângă acea școală. Ghena a fost acoperită între timp, dar terenul acela nu-l observă nimeni în continuare. Accesul în curtea școlii este complet interzis conform normelor europene, așa că nici o acțiune de weekend nu pot întreprinde. Mă bucur totuși de o rezolvare parțială a problemelor mele.
Cam așa stau lucrurile peste tot în București. În multe locuri este mai curaj și îngrijit, în timp ce alte zone sunt complet abandonate chiar sub nasul celor care ar trebui să se ocupe de ele. Centrul vechi al Bucureștiului este în continuare o ruină, o rană deschisă chiar în mijlocul orașului. Singura stradă aranjată un pic și umplută până la refuz de cafenele este asaltată de bucureșteni entuziaști, dornici de un loc cât de mic fără automobile, de liniște și atmosferă. Deși acest lucru dovedește potențialul economic al zonei, totuși centrul vechi rămâne un șantier.

În ultimii ani, Bucureștiul este mai curat, are parcuri îngrijite, câteva locuri de joacă pentru copii în plus. Primăria se străduie să organizeze evenimente, târguri, concerte. Iarna apar patinoare artificiale, vara se demarează programe gen 'La pedale'. Participăm la Ora pământului, avem concerte de Ziua Europei, ba chiar sărbătorim Ziua Bucureștiului (21 septembrie) care n-a existat până acum câțiva ani când un primar aflat în campanie a făcut cercetări și a descoperit-o. Bucureștiul încearcă să devină o capitală, un oraș modern și plăcut de locuitorii săi – al căror număr crește îngrijorător de la an la al.
Sunt pași mici, știu. Oamenii observă întâi problemele de trafic, lipsa locurilor de parcare, șantierele care nu se mai termină, praful și smogul, taxele, necazurile transportului în comun. Eu mă încăpățânez să observ că în sfârșit gunoiul se colectează selectiv, că parcurile au redevenit verzi, că tot mai mulți bicicliști și motocicliști se aventurează în trafic. Nu pot să nu observ zelul excesiv de a schimba gardul din jurul oricărui mic spațiu verde în fiecare an, străzile săpate și reasfaltate fără nici o organizare. De fapt, cred că organizarea și dorința de a vedea în ansamblu sunt principalele probleme ale edililor capitalei.

Știu că există oameni care își sortează gunoiul, oameni care adună mizeria propriilor câini, oameni care folosesc coșurile de gunoi, care nu claxonează isteric la semafor, care nu blochează ușile autobuzului doar pentru că vor coborî în curând (cam la a treia, a patra stație). Îi cunosc, îi văd, le sunt recunoscător. Există și mulți care-și aruncă tot ce nu le mai trebuie din mașină pe geam, în mers sau nu, oameni care își lasă copiii să rupă florile din parc pentru distracție sau aruncă pe jos pentru că de-aia plătesc impozite să vină cineva să curețe după ei. Populația capitalei este neomogenă, cu dorințe și interese diferite și acest lucru se vede la orice colț de stradă.

Vă invit să ajutați ca acest lucru să se întâmple și să sprijiniți inițiativele care merită susținerea dumneavoastră.