luni, 12 martie 2012

The Help (2011)

sursa foto: imdb.com
A primit premiul Oscar pentru cel mai bun rol secundar feminin şi a fost nominalizat şi pentru cel mai bun film. În plus, este o poveste normală, cu oameni reali, cu o istorie adevărată şi, deşi prins în clişeele filmelor americane dedicate luptei dintre albi şi negri, The Help este un film credibil, nepărtinitor şi plăcut de urmărit. Povestea se leagă de sfârşitul anilor '50, de energia lansată de Martin Luther King şi de orăşelele în care lucrurile refuză să se schimbe. Despre prejudecăţi, constrângeri sociale, curaj şi lipsa lui, despre integrare şi apartenenţă.

Dincolo de toate instrumentele regizorale, The Help este un film despre oameni şi modul în care îşi construiesc relaţiile dintre ei. Departe de a avea o societate civilizată, ca a furnicilor sau a albinelor, omul dezvoltă o societate rudimentară, bazată pe putere, pe egoist şi infatuare. Moştenirea este de multe ori o tară spirituală pe care o înţelegem sau nu, pe care o acceptăm şi de cele mai multe ori o sporim în detrimentul raţiunii şi afecţiunii. N-aş vrea să vedeţi acest film ca o problemă a istoriei americane. Este o problemă pe care o avem continuu. Ne credem mai buni, mai deştepţi, mai inimoşi, mai albaştri, dar sfârşim prin a fi un munte de aroganţă şi de egoism. Avem mereu mai multe drepturi decât vecinul, iar în ipocrizia noastră ajungem să credem că-i facem un bine aruncându-l înafara societăţii. Nu încercăm să aducem pe drumul cel bun un adolescent, ci îl aşteptăm să devină major ca să poată face închisoare. Pentru că este mai prejos decât noi, cei norocoşi.

Să nu credeţi că este un film trist. Dimpotrivă. Este un film cu umor, ironic, emoţional, dramatic, surprinzător, dezechilibrat, optimist. Aşa, ca viaţa.

4 comentarii:

  1. Ha, OFZ, pai rudimentara si este societatea in care traim. Iar milostenia, falsa compasiune si altele se manifesta fix asa: rejectand, aruncand in out-grup tot ceea ce nu corespunde " standardelor "... Ori pozand in falsa pasare. De exemplu azi cineva se straduia sa faca o poza cu o hainuta daruita unui copil. In conditiile in care copilul era agitat. Normal ca n-a contat. In poza trebuia sa se vada musai hainuta. Ca doar caritatea nu e de ici de colo, trebuie dovezi. Bleah.

    RăspundețiȘtergere
  2. Faina recenzie, mi-a facut placere s-o citesc, e bine articulata, te felicit! Habar n-aveam de filmul asta, mi-a scapat, dar m-ai facut curios, ceea ce nu-i tocmai usor ;)
    Sa ai o saptamana faina! Si multumesc pentru recomandare!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur ca am starnit curiozitati. De fapt, asta e ideea unei recenzii. Sper sa ti se para interesant si filmul, trebuie vazut un pic printre randuri. Saptamana buna si tie!

      Ștergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine