vineri, 6 iulie 2012

Carole Matthews – Dieta iubitoarelor de ciocolată

foto: all.ro
Lectură de vară. Ușoară, cu gust de ciocolată amăruie, dar să recunoaștem, e totuși ciocolată. Scris după tiparul grupului de prieteni care își împărtășesc de toate și susțin ritualuri originale, romanul lui Carole Matthews vorbește despre toate dramele moderne: singurătate, relații eșuate, kilograme, divorț, droguri, copii, nunți cu final neașteptat, schimbări de parteneri și modalități de recuperare. E rețetă englezească, dar cu iz de Hollywood. Important e că se termină cu bine.

Cele patru prietene din Dieta iubitoarelor de ciocolată mi-au adus aminte de o părere care mă încearcă uneori: femeilor le place drama relațională. Mult prea des se plâng de soți, de prieteni, de vecini, de colegi, de tanti aia de la piață, de vânzători, chelneri, sportivi, etc. Pentru femei, relațiile trebuie să fie ceva complicat, cu scenă, decor, costume și, neapărat, un strat gros de machiaj sub care să-și ascundă atât de bine adevăratele gânduri încât nici ele însele nu le mai găsesc. Discuții lungi, cu un mic adjuvant caloric, lacrimi, zâmbete, declarații cu „niciodată” și „întotdeauna”, văicăreli exagerate cu „numai mie” și mult prea multe clipe consumate trist în fața unei ferestre sau privind ecranul mic și stins al unui telefon. Femeilor le place să li se dea atenție și prin urmare suferă și joacă orice rol, cât de mic. Femeile suportă mai greu singurătatea, poate de aceea auzim mai rar de femei explorator sau alpinist și mai des de femei implicate în acte de caritate în lumea a treia, printre orfani sau bătrâni abandonați. Au nevoie de oameni, de copii, de lume în jurul lor, lume pe care o înjură si-o iubesc cu fiecare picătură de sânge pe care o au. Nu judec această necesitate, o cunosc prea bine și, deși nu o înțeleg, o accept. Așa suntem noi făcute, din agitație și lut, din lacrimi și apă, din frământări și suflet.

4 comentarii:

  1. Da, OFZ, asa suntem noi facute din " agitatie si lut, din lacrimi si apa, din framantari si suflet ". In plus, uneori vorbim atat de mult, tare mult :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ah, si cata placere ne face acel gadilit sub limba. Demult, stateam cu bunica la geam, cu umerii lipiti si coatele pe pervaz, si vorbeam in nestire, despre toate si nimic, despre pasari si frunze si oameni si nori, si-mi spunea uneori ca tare ii place sa vorbeasca, dar n-a prea avut cu cine la viata ei. Iar eu ii raspundeam mereu, spune-mi mie tot, avem tot timpul din lume.. Inca mai vorbim, desi nu mai putem sta asa aproape.

      Ștergere
    2. Ce bine asa, ce bine ca mai vorbiti.
      Eu despre bunicile mele am amintiri vagi - au plecat amandoua cand eram micuta.
      Insa gustul rualdei cu caise ce-l facea una din ele, mi-a ramas undeva in memoria afectiva, un gust inconfundabil ce nu l-am mai regasit niciodata, nicaieri.

      Si eu am nevoie de copii in jurul meu. E un rost al meu, un drum, un motiv :)

      Ștergere
    3. Sa nu intram in subiectul delicatese facute de bunica.. Ti se potriveste drumul cu copii, asa as zice eu :)

      Ștergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine