Nichita Stănescu – Basorelief cu îndrăgostiţi

Iar nu mai suntem noi înşine, nu mai ştim de unde începem şi unde ne sfârşim,
în spaţiul dat, rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri existând
din noi, anume, numai jumătăţile-n mişcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul
numai în ochi, numai în sprâncene, numai în bărbie,
numai în braţul întins şi atât, restul
încetând să mai fie.
Iar suntem înscrişi într-un cerc,
şi nu mai ştim de unde începem şi unde ne sfârşim,
în spaţiul dat, rezemat pe coloana acestor secunde.

 Notă: pentru Tams.