Despre locuri şi oraşe - Castelul Corvinilor

Am ajuns în Hunedoara pentru a descoperi Castelul Corvinilor, poate cel mai frumos castel de factură gotică din România. Oraşul mic mi-a părut lăsat în paragină, fiindcă am văzut foarte puţini oameni pe străzi şi m-a copleşit imaginea dezolantă a combinatului siderurugic părăsit, bântuit de ciori şi înnegrit. Am aflat că o parte din el ar fi fost preluată de ArcelorMittal şi că o mică parte din locuitori încă lucrează acolo, dar sunt trimişi des în şomaj tehnic.

După sumbra plimbare prin oraş, am ajuns la minunatul Castel al Corvinilor, devenit resedinţa unui strălucit rege al Ungariei medievale, Matei Corvin. Monumentul este impresionant prin diversele stiluri de construcţie, dar şi din punct de vedere arhitectural şi militar. Construit în secolul al XV-lea de Ioan de Hunedoara, castelul a suferit diverse transformări de-a lungul secolelor prin adăugarea unor turnuri şi a unor camere de onoare. Este o reşedinţă feudală, dar şi un punct strategic întărit, prevăzut cu turnuri, bastioane şi un donjon.

După ce am trecut un pod de lemn peste albia unui pârau şi am intrat în curtea castelului, am avut impresia că m-am întors în timp. Lângă capela zidită în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână adâncă de 30 de metri. Legendele spun că ar fi fost săpată de trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la stratul de apă, dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu s-au ţinut de cuvânt. Se spune că inscripţia de pe zidul fântânii înseamnă « Apă ai, inimă n-ai ».

Mi-am lăsat imaginaţia să zburde admirând Turnul nou de poartă, apoi am deschis o uşă masivă de lemn în spatele căreia se află vechea închisoare (unde se zice că ar fi fost întemniţaţi Vlad Ţepeş şi Gheorghe Doja). În stânga, am găsit Loggia Matia unde se află pictura referitoare la legenda corbului de la care se zice că îşi trag numele urmaşii lui Ioan de Hunedoara, apoi Camera de Aur, în care este adăpostită expoziţia “Obiecte din colecţiile Muzeului Castelului Corvinilor, Hunedoara”.

Urc la etajul superior al Turnului nou unde se află Camera Domniţelor. Traversez Scara spirală şi dau de Sala Dietei construită în stil gotic târziu, în cea de-a doua etapă a lucrărilor lui Iancu de Hunedoara, având medalioane pictate pe pereţi (printre ele se găsesc şi portretele domnilor Matei Basarab din Ţara Românească şi Vasile Lupu din Moldova).
Legendele spun că cei găsiţi vinovaţi în Sala Dietei erau puşi să treacă prin « groapa coaselor », o groapă adâncă de 8-10 m, prevăzută cu un sistem mecanic pe bază de scripeţi care punea în mişcare mai multe coase. Nimeni nu mai ieşea viu de aici. Un alt loc de groază era « groapa leilor », unde erau de fapt urşi înfometaţi sau lupi gata să-i sfâşie pe cei trimişi la moarte. Este interesant faptul că gropa animalelor se află chiar sub fereastra Camerei Domniţelor, la rădacina Turnului Buzduganului (cel cu cavaler în armură înfipt în vârful turnului).

Mă îndrept spre ieşire pe scara de piatră care conduce la etajul Turnului Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un vestit călugăr de la curtea castelului). Urc apoi prin partea dreaptă la al doilea etaj al Palatului sudic, în camerele folosite în secolul al XVIII- lea ca birouri pentru Administraţia minelor de fier din Munţii Poiana Ruscă.

Sala Cavalerilor se află în latura vestică a castelului la parterul Palatului Mare şi este împărţită în două sectoare de un şir de coloane octogonale. Pe vremuri, servea ca sală de mese la ocazii festive sau ca sală de judecată şi întruniri pentru nobili, după model german. Astăzi se poate admira aici o frumoasă colecţie de arme şi armuri medievale.

Închei acest tur imaginar prin a vă ruga să încercaţi să vă imaginaţi că v-aţi întors în timp, în vremurile Corvinilor şi al domniţelor, şi să parcurgeţi cele 42 de încăperi, cele două terase şi cele două poduri ale Castelului Corvinilor (aproximativ o suprafaţă construită de 7000 metri pătraţi) în linişte, gustând istoria.

Despre locuri şi oraşe - Cluj-Napoca

Klausenburg sau Cluj a fost una dintre cele şapte cetăţi medievale săseşti ale Transilvaniei şi îşi mai păstreză şi astăzi farmecul de odinioară. Am pornit cu încântare spre acestă capitală istorică a Transilvaniei, şi încântarea a sporit pe parcursul mici mele expediţii.

După călătoria cu trenul - în care am aflat majoritatea obictivelor turistice din Cluj de la două doamne simpatice în etate, încât credeam că îl ştiu deja de mult timp şi că acum reveneam de fapt - am coborât în gară. Era ora 10 seara, aveam rucsacul în spate şi inima plină de bucurie. Mă aflam într-un oraş medieval care avea de oferit multe peisaje şi monumente istorice unice.

Nu îmi căutasem cazare aşa că am mers pe bulevardul ce pleacă de la gară şi duce drept până în centrul istoric, uitându-mă după pensiuni şi hoteluri. Am încercat un hotel dintr-o piaţă, dar după ce am aflat preţul am constat că nu îmi permiteam să iau o cameră acolo.

Am întalnit un om minunat la recepţie care mi-a demonstrat “mitul” ospitalităţii ardelenilor. A stat cu mine să căutăm cazare pe internet în funcţie de bugetul meu, a sunat să rezerve o cameră şi mi-a oferit indicaţii împreună cu o hartă a oraşului ca să pot ajunge acolo.
A doua zi, odihnită, am plecat să fac cunoştiinţă cu obicetivele turistice. Am ales biserici, catedrale, pieţe, palate, muzee, bastioane, zidurile cetăţii, parcuri şi nu în ultimul rând grădina botanică.

 Bastionul, turnul Croitorilor – fortificaţie construită în jurul secolului al XV-lea la baza colţurilor cetăţii. Se numeşte astfel fiindcă a fost întreţinut şi păzit de breasla croitorilor. Astăzi găzduieşte câte o expoziţie la fiecare etaj: de fotografie, de obiecte medievale (arme, armuri, săbii), dar şi planuri ale studenţilor de la arhitectură. De asemenea, este şi centru de informare turistică. Adresa: strada Baba Novac nr.35

 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei – în 1842 contele Kemény József donează colecţia sa de cărţi documente şi minerale pentru a realiza Muzeul Ardealului. Azi cuprinde o secţie de arheologie, de istorie medie şi modernă, lapidariu roman şi medieval, precum şi două camere de tezaur, cu peste 1000 de bijuterii preţioase, peste 3000 de monede, medalii şi decoraţii. Din păcate eu l-am prins în renovare şi nu am putut intra. Adresa: Piaţa Muzeului, nr. 2

Biserica Reformată – a fost construită în perioada 1486-1516 în stil gotic, cu sprijinul regelui Matei Corvin. Monumetul impresionează prin mărimea sa. Nava are 34 m lungime şi 15 m lăţime, iar înălţimea pereţilor ajunge la 19 m. Am nimerit la un concert de orgă si m-a emoţionat acustica sa, renumită de altfel. Adresa: strada Farkas 

Teatrul – unul din cele 48 de teatre construite de firma vieneză Felner & Helmer, dispune de o capacitate de 900 de locuri.Adresa: Str. Stefan cel Mare 24

Universitatea Babeş-Bolyai - în 20 decembrie1872, 258 de studenţi începeau cursurile exclusiv în limba maghiară, ceea ce a stârnit nemulţumirile românilor, iar în 1959 universităţile Babeş şi Bolyai au fost unificate. În prezent numărul studenţilor a depăşit 40 000 iar facultatea funcţionează cu limbile de predare română, maghiară şi germană. Adresa: strada Kogălniceanu 1

Biserica Sf.Mihail – un impresionant monument de factură gotică, construit pe locul vechii capele Sf.Iacob în perioada 1350-1437. Turnul împreună cu crucea din turn măsoară 80 m în înălţime (cel mai înalt turn de biserică din Ardeal). Lângă aceasta se află statuia lui Matei Corvin, un român care a devenit regele Ungariei între anii 1458-1490. A fost un rege drept şi foarte iubit de supuşii săi, iar moartea sa a dat naştere unei expresii: “a murit regele, a murit dreptatea”. Adresa: P-ţa Unirii

Casa Matei Corvin – este cea mai veche casă a oraşului, aici locuia Szilágyi Erzsébet, soţia lui Iancu de Hunedoara, când venea la Cluj. Tot aici s-a fost născut unul din moştenitorii săi la tronul Ungariei. Nu se vizitează decât holul. Adresa: Str. Matei Corvin nr. 6

Catedrala ortodoxă – ridicată în stil bizantin şi românesc între anii 1921–1933. Cupola a fost gândită asemănător cu cea a catedralei Sfânta Sofia. Adresa: Piaţa Avram Iancu

Biserica Piariştilor – pare simplă la exterior, dar este bogat ornamentată în interior. A fost construită în stil baroc de jezuiţi din donaţii, în perioada1718-1724. Este înconjurată de clădirile Universităţii Babeş-Bolyai. Adresa: strada Universităţii

Muzeul de etnografie - construit în sec. XVII, în stil empire. În secolele XVIII-XIX, a funcţionat un han, în secolul XIX devine un central politic si cultural important, în 1865 s-a întrunit Dieta Transilvaiei, iar astăzi adăposteşte un frumos muzeu de etnografie. Am găsit aici diverse sectoare: vânătoare, pescuit, păstorit, agricultură, prelucrarea fibrelor textile, cojocărit, olărit, extragerea şi prelucrarea metalelor, costume populare, covoare, obiceiuri tradiţionale. Adresa: Str.Memorandumului nr. 21

Biserica franciscană – construită iniţial între anii 1428-1529 cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin şi alţii, ajunge în anul 1600 la reformaţi, de la ei la iezuiţi, care au dăruit ruinele bisericii arse franciscanilor. Ei în perioada 1728-1745 au reconstruit-o în stil gotic. Adresa: Piaţa Muzeului

Grădina Botanică – se întinde pe o suprafaţa de 14 ha, unde cresc peste 10 000 de plante. Aici se mai poate vizita Muzeul botanic cu 6.900 de piese, Herbarul Universităţii ce găzduieşte 635.000 coli de herbar cu plante din întrega lume. Mi–au plăcut mult cele 6 sere cu plante tropicale si subtropicale. Adresa: Str.Republicii nr.42

Muzeul de Artă – este fostul palat al familiei Banffy şi a fost construit între anii 1774 şi 1775. În anul 1997 a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european. Adresa: Piaţa Unirii nr. 30

Cetăţuia – oferă o minunată panoramă a Clujului. Se află pe malul stâng al Someşului şi a fost construită de habsburgi, în prima parte a sec. al XVIII-lea.

Acestea sunt principalele monumente vizitate de mine care m–au fascinat în egală măsură şi n-aş putea să realizez un top al acestora chiar dacă aş fi nevoită. Nici ordinea în care le-am amintit nu are vreo importanţă.

Nu pot spune de ce m–am regăsit in bisericile în stil gotic şi ce m–a făcut să citesc mai mult despre culte şi dogme bisericeşti. Arhitectura bogată m–a făcut să mă simt în altă ţară şi nu mi–a venit a crede că mă aflam în România.

Am fost mândră de ţara mea şi m–am bucurat egoist de faptul că am fost sub cucerire romană, austro–ungară, otomană, pentru că istoria şi–a pus amprenta într–un mod unic şi fermecător chiar dacă a fost de multe ori zbuciumat. Aş reveni oricând cu mare drag în Cluş.

Călătoriile Adenei

Călătoriile sunt acele momente din viaţă care ne scot din banalitatea cotidiană, ne umplu de energie şi de voie bună, ne fac să ne aducem aminte sau să descoperim istoria, să cunoaştem oameni şi să memorăm mireasma tărâmurilor vechi şi noi pe care le vizităm.

Îmi place să descopăr locuri şi oameni, să îmi imaginez cum este să locuieşti în fiecare colţ al lumii, în mijlocul diverselor civilizaţii şi culturi, şi totuşi mă gandesc că toate acestea şi-ar pierde farmecul pe care îl au atunci când le văd prima oară ţinând în mână harta, ghidul de călătorie şi notiţele pe care le-am cules înainte de a porni la drum.

Anul acesta am ales să descopăr oraşe din România. Am realizat că nu îmi cunosc meleagurile natale în momentul când îmi doream să le părăsesc. Cum aş putea face o comparaţie între ţara mea şi celelate dacă nu am trecut prin locurile care alcătuiesc această ţară?

Prima destinaţie: Ardealul sau Transilvania. Sunt atât de multe lucruri de spus despre această minunată regiune a României denumită în evul mediu Voievodatul Transilvaniei sau Transilvania voievodală („ţara de dincolo de pădure”), în jurul anului 1541 devenind Principatul Transilvaniei, mai târziu în timpul imperiului dualist, numită Transleithania, şi în 1918: ROMÂNIA. S-au scris sute de mii, poate milioane de pagini de istorie despre acest ţinut care a fermecat atât scriitori, poeţi, cât şi istorici, jurnalişti.

Încerc şi eu timid, să-mi pun paşii pe hârtie, să reconstruiesc drumurile prin oraşele transilvănene: Cluj, Hunedoara, Alba Iulia, Deva, Târgu Mureş, Braşov, Sibiu.