Cetatea Braşovului

Paznicii

Ada Kaleh. Insula din suflet.

foto: muzeultaranuluiroman.ro

Până pe 19 august 2012, Muzeul Țăranului Român din București găzduiește expoziția de fotografie dedicată lumii insulare de pe Ada Kaleh. În mare parte, expoziția este alcătuită din fotografii provenite de la cei care au locuit acolo, ceea ce îi dă un aer foarte personal, intim aproape. Sunt fotografii de familie, de nuntă, istorii ale unor afaceri cu tunun, rahat sau dulcețuri. Este o altă lume, un amestec de turci, români, bulgari, austrieci, sârbi, care au știut să fie un trup comun în ciuda diferențelor culturale.

Pe Ada Kaleh toți erau prieteni. Sărbătorile se țineau fie că erau musulmane sau creștine. Micile afaceri de familie au reușit să supraviețuiască și după ce comunismul a clădit fabrici în care toți locuitorii erau obligați să lucreze. După ce se termina programul la fabrică, redeveneau insularii obișnuiți, deschideau cârciumile, tutungeriile și magazinele de zaharicale. Lumea de pe Ada Kaleh nu a putut supraviețui pe insula nouă pe care a fost mutată silit. Progresului i-a căzut victimă o mică republică aparte. Cele câteva fotografii, decolorate de vreme, încă mai există să spună povestea insularilor.

Expoziția este deschisă în Sala Foaier a Muzeului Țăranului Român, între orele 10 și 18, de marți până duminică. Intrarea este gratuită. În perioada urmatoare, expoziția va călători la Constanța și la Drobeta Turnu Severin, astfel: 14 – 28 septembrie 2012, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Constanța, 9 – 31 octombrie 2012, Muzeul Regiunii Porților de Fier, Drobeta Turnu Severin.

Pozați-o, cât mai e în picioare

Așa a început discuția mea cu unul dintre vecinii Vilei Milovici. Mă zgâiam peste gard, încercând să prind un cadru mai bun, când omul s-a pornit să vorbească lângă mine. Mă oprisem special din drum, înarmată cu aparatul de fotografiat, ca să dau binețe vilei despre care am auzit atâtea. Nicolae Minovici mi-a câștigat respectul și m-am gândit că ar fi frumos să-i admir un pic moștenirea.

- Cine știe cât o să mai reziste.. Au făcut cerere de retrocedare, nu știți?
- Păi ce să retrocedeze, zic eu hotărâtă, că domnul Minovici a donat-o Primăriei Bucureștiului.
- Eh, așa credeți dumneavoastră, insistă omul apropiindu-se. S-a găsit un nepot de-al unui văr de nu știu ce grad, unul care stă prin străinătate. Și a făcut cerere de retrocedare.
- Mda, de parcă stră-unchisu' era nebun, nu? Și nu s-a gândit la bunăstarea odraslei rudelor sale. Dar poate nu i-o dă, îmi încerc eu norocul, încă decisă că vila Minovici este un muzeu al tuturor.
- Până se termină procesul, se dărâmă. Știți, trei ani s-au chinuit să găsească fonduri pentru renovare. Stă să cadă clădirea. Și uite că anul ăsta au reușit să adune banii. Dar pentru că e revendicată de un urmaș, nu au voie să se apuce de lucrări. Și stau cu banii degeaba, iar casa se dărâmă. Iar ăla la proces zice că o cere pentru că nu e întreținută..
- Dar totuși.. poate nu i-o dau.., mai încerc eu, deja cu rezistența slăbită.
- Vedeți clădirea aia de alături? E tot din complexul Minovici, vila medievală. Avea și ea grădină în jur. Ia vedeți acum, un bloc întreg au lipit de ea.. Când au interese, se rezolvă, cu sau fără drept.

M-am îndepărtat încet, privind cu ură clădirea de beton care înghesuia ostentativ domeniul Minovici. I-am privit balcoanele largi și m-am gândit la afacerea imobiliară care a avut de câștigat un teren ieftin într-o zonă atât de liniștită și de boemă. Am fotografiat vila Minovici cu tristețe, sperând că nu sunt ultimele fotografii pe care i le voi face. Am admirat dantelăria de lemn și albul varului, ferestrele rotunde și poarta autentic românească. Apoi am plecat, lăsându-i speranța mea că va trece cu bine și peste aceste vremuri.

Despre locuri şi oraşe - Cluj-Napoca

Klausenburg sau Cluj a fost una dintre cele şapte cetăţi medievale săseşti ale Transilvaniei şi îşi mai păstreză şi astăzi farmecul de odinioară. Am pornit cu încântare spre acestă capitală istorică a Transilvaniei, şi încântarea a sporit pe parcursul mici mele expediţii.

După călătoria cu trenul - în care am aflat majoritatea obictivelor turistice din Cluj de la două doamne simpatice în etate, încât credeam că îl ştiu deja de mult timp şi că acum reveneam de fapt - am coborât în gară. Era ora 10 seara, aveam rucsacul în spate şi inima plină de bucurie. Mă aflam într-un oraş medieval care avea de oferit multe peisaje şi monumente istorice unice.

Nu îmi căutasem cazare aşa că am mers pe bulevardul ce pleacă de la gară şi duce drept până în centrul istoric, uitându-mă după pensiuni şi hoteluri. Am încercat un hotel dintr-o piaţă, dar după ce am aflat preţul am constat că nu îmi permiteam să iau o cameră acolo.

Am întalnit un om minunat la recepţie care mi-a demonstrat “mitul” ospitalităţii ardelenilor. A stat cu mine să căutăm cazare pe internet în funcţie de bugetul meu, a sunat să rezerve o cameră şi mi-a oferit indicaţii împreună cu o hartă a oraşului ca să pot ajunge acolo.
A doua zi, odihnită, am plecat să fac cunoştiinţă cu obicetivele turistice. Am ales biserici, catedrale, pieţe, palate, muzee, bastioane, zidurile cetăţii, parcuri şi nu în ultimul rând grădina botanică.

 Bastionul, turnul Croitorilor – fortificaţie construită în jurul secolului al XV-lea la baza colţurilor cetăţii. Se numeşte astfel fiindcă a fost întreţinut şi păzit de breasla croitorilor. Astăzi găzduieşte câte o expoziţie la fiecare etaj: de fotografie, de obiecte medievale (arme, armuri, săbii), dar şi planuri ale studenţilor de la arhitectură. De asemenea, este şi centru de informare turistică. Adresa: strada Baba Novac nr.35

 Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei – în 1842 contele Kemény József donează colecţia sa de cărţi documente şi minerale pentru a realiza Muzeul Ardealului. Azi cuprinde o secţie de arheologie, de istorie medie şi modernă, lapidariu roman şi medieval, precum şi două camere de tezaur, cu peste 1000 de bijuterii preţioase, peste 3000 de monede, medalii şi decoraţii. Din păcate eu l-am prins în renovare şi nu am putut intra. Adresa: Piaţa Muzeului, nr. 2

Biserica Reformată – a fost construită în perioada 1486-1516 în stil gotic, cu sprijinul regelui Matei Corvin. Monumetul impresionează prin mărimea sa. Nava are 34 m lungime şi 15 m lăţime, iar înălţimea pereţilor ajunge la 19 m. Am nimerit la un concert de orgă si m-a emoţionat acustica sa, renumită de altfel. Adresa: strada Farkas 

Teatrul – unul din cele 48 de teatre construite de firma vieneză Felner & Helmer, dispune de o capacitate de 900 de locuri.Adresa: Str. Stefan cel Mare 24

Universitatea Babeş-Bolyai - în 20 decembrie1872, 258 de studenţi începeau cursurile exclusiv în limba maghiară, ceea ce a stârnit nemulţumirile românilor, iar în 1959 universităţile Babeş şi Bolyai au fost unificate. În prezent numărul studenţilor a depăşit 40 000 iar facultatea funcţionează cu limbile de predare română, maghiară şi germană. Adresa: strada Kogălniceanu 1

Biserica Sf.Mihail – un impresionant monument de factură gotică, construit pe locul vechii capele Sf.Iacob în perioada 1350-1437. Turnul împreună cu crucea din turn măsoară 80 m în înălţime (cel mai înalt turn de biserică din Ardeal). Lângă aceasta se află statuia lui Matei Corvin, un român care a devenit regele Ungariei între anii 1458-1490. A fost un rege drept şi foarte iubit de supuşii săi, iar moartea sa a dat naştere unei expresii: “a murit regele, a murit dreptatea”. Adresa: P-ţa Unirii

Casa Matei Corvin – este cea mai veche casă a oraşului, aici locuia Szilágyi Erzsébet, soţia lui Iancu de Hunedoara, când venea la Cluj. Tot aici s-a fost născut unul din moştenitorii săi la tronul Ungariei. Nu se vizitează decât holul. Adresa: Str. Matei Corvin nr. 6

Catedrala ortodoxă – ridicată în stil bizantin şi românesc între anii 1921–1933. Cupola a fost gândită asemănător cu cea a catedralei Sfânta Sofia. Adresa: Piaţa Avram Iancu

Biserica Piariştilor – pare simplă la exterior, dar este bogat ornamentată în interior. A fost construită în stil baroc de jezuiţi din donaţii, în perioada1718-1724. Este înconjurată de clădirile Universităţii Babeş-Bolyai. Adresa: strada Universităţii

Muzeul de etnografie - construit în sec. XVII, în stil empire. În secolele XVIII-XIX, a funcţionat un han, în secolul XIX devine un central politic si cultural important, în 1865 s-a întrunit Dieta Transilvaiei, iar astăzi adăposteşte un frumos muzeu de etnografie. Am găsit aici diverse sectoare: vânătoare, pescuit, păstorit, agricultură, prelucrarea fibrelor textile, cojocărit, olărit, extragerea şi prelucrarea metalelor, costume populare, covoare, obiceiuri tradiţionale. Adresa: Str.Memorandumului nr. 21

Biserica franciscană – construită iniţial între anii 1428-1529 cu sprijinul lui Iancu de Hunedoara, Matei Corvin şi alţii, ajunge în anul 1600 la reformaţi, de la ei la iezuiţi, care au dăruit ruinele bisericii arse franciscanilor. Ei în perioada 1728-1745 au reconstruit-o în stil gotic. Adresa: Piaţa Muzeului

Grădina Botanică – se întinde pe o suprafaţa de 14 ha, unde cresc peste 10 000 de plante. Aici se mai poate vizita Muzeul botanic cu 6.900 de piese, Herbarul Universităţii ce găzduieşte 635.000 coli de herbar cu plante din întrega lume. Mi–au plăcut mult cele 6 sere cu plante tropicale si subtropicale. Adresa: Str.Republicii nr.42

Muzeul de Artă – este fostul palat al familiei Banffy şi a fost construit între anii 1774 şi 1775. În anul 1997 a fost nominalizat la premiul EMYA pentru muzeul european. Adresa: Piaţa Unirii nr. 30

Cetăţuia – oferă o minunată panoramă a Clujului. Se află pe malul stâng al Someşului şi a fost construită de habsburgi, în prima parte a sec. al XVIII-lea.

Acestea sunt principalele monumente vizitate de mine care m–au fascinat în egală măsură şi n-aş putea să realizez un top al acestora chiar dacă aş fi nevoită. Nici ordinea în care le-am amintit nu are vreo importanţă.

Nu pot spune de ce m–am regăsit in bisericile în stil gotic şi ce m–a făcut să citesc mai mult despre culte şi dogme bisericeşti. Arhitectura bogată m–a făcut să mă simt în altă ţară şi nu mi–a venit a crede că mă aflam în România.

Am fost mândră de ţara mea şi m–am bucurat egoist de faptul că am fost sub cucerire romană, austro–ungară, otomană, pentru că istoria şi–a pus amprenta într–un mod unic şi fermecător chiar dacă a fost de multe ori zbuciumat. Aş reveni oricând cu mare drag în Cluş.

Imago mundi

 

Muzică românească veche..  Muzică ascultată de străbunicii bunicilor mei. Mă întreb cum arătau, dacă le plăcea muzica sau arta, cum au iubit și ce au visat. Până unde vă cunoașteți rădăcinile, cât anume din componența sângelui ce vă curge în acorduri de cobză vă este cunoscut? Ce vă spune muzica aceasta veche?