Sabrina (1954)

Ce film mai bun pentru un început de an decât povestea Cenușăresei? Și nu cu orice fată, ci cu Audrey Hepburn într-o variantă tânără, cochetă, franțuzească. O poveste modernă și în 1954 și acum, a tinerei fete care fură inima bărbatului bogat, prea ocupat și serios pentru dragoste. O poveste savuroasă care te face să crezi că totul este posibil dacă nu lași viața să treacă pe lângă tine, ci te afunzi în ea, zi de zi, chiar dacă uneori doare atât de rău.

„Don't reach for the moon, Sabrina”, îi spune mereu tatăl ei, iar ea îi răspunde „No, father, the moon is reaching for me.” O lecție numai bună de făcut rezoluție de an nou, de învârtit pe toate părțile și de ținut minte. Cu încredere, totul devine posibil. Sabrina este o lecție de principii, de calitate umană, cu acel parfum specific dragostei care se încăpățânează să nu se dea bătută în fața obstacolelor sociale, convenționale.

Love in the afternoon (1957)

Audrey Hepburn. Și aici ar trebui să mă opresc, dar sunt vorbă lungă așa că vă mai zic. Știți cum e atunci când dragostea pocnește din degete și toate planetele i se aliniază la ordin? Ei bine, Love in the afternoon e genul acela de film în care toate merg ca unse. Totuși nu e chiar atât de previzibil pentru că cineaștii din 1957 încă mai aveau idei. Și în plus, este un film cu Audrey. Veselă, tânără, incredibil de frumoasă deși poate imperfectă în frumusețea sa, neobișnuită, plină de imaginație și cu o privire care ar cuceri și munții. Este vorba despre o poveste între o tânără studentă la Conservator și un playboy bogat, mult mai bătrân ca ea și amatorul zicalei "iubește și lasă".

Sunt unele momente în care începi să crezi că dragostea nu te va lovi niciodată. Atunci este bun un film care să-ți amintească de posibilitățile infinite pe care acest miraculos sentiment le are. Te lovește și-n gaură de șarpe, la orice etate și în orice împrejurare. Faptul că vizionați un astfel de film nu vă va readuce optimismul, poate chiar prin puterea excepției de la regulă vă va scufunda și mai mult în neîncredere. Dar studiul probabilităților susține cu șanse orice încercare, oricât de aiurită și neînțeleasă ar fi. Dacă aveți încredere în finalurile cu happy-end și vă plac filmele vechi, Love in the afternoon este alegerea perfectă pentru o dupămasă de duminică.

Vacanță la Roma (Roman Holiday (1953))

Ei bine, iată un film de sâmbătă dimineață. Se iau două perne mari, o cafea parfumată, un produs alimentar interzis de regim (ciocolată, pufuleți, gogoși, friganele, etc.) și se pornește filmul. Vacanță la Roma este un film cu Audrey Hepburn și Gregory Peck și m-aș putea opri aici din analiză pentru că distribuția spune chiar tot. Dar, trebuie să adaug că este o poveste care a dat naștere altor zeci de filme cu aceeași temă, niciunul la fel de bun, evident.

Vacanță la Roma este un fel de basm cu prințese și Feți-Frumoși, cu un peisaj miraculos și cu situații utopice. Este amuzant, simpatic, delicios (chiar și fără produsul interzis). Dincolo de irealul poveștii, filmul spune multe adevăruri dramatice ale existenței noastre supuse scenariului: suntem în fond niște marionete acționate de întâmplare și datorie. Ne permitem un scurt răgaz, ici și colo, fugim în câte-o vacanță nesperată și apoi revenim cu picioarele moi pe pământ. Datoria ne leagă ca o ghiulea de fier. Dar tot filmul ne scapă de posibila depresie arătându-ne că și în cele mai programate scenarii existe ruperi de ritm care fac viața frumoasă.

Dacă nu v-am convins să alungați norii unei dimineți ploioase cu acest film, vă mai spun încă o dată că este un film cu Audrey Hepburn. Poate așa vă conving.

Paris - When It Sizzels

Paris - When It Sizzels este un film din 1964 cu Audrey Heburn şi Willian Holden. O comedie romantică, în atmosfera Parisului şi în zi de sărbătoare naţională (14 iulie). Un film perfect pentru o duminică geroasă în Bucureşti, asezonat cu o ceaşcă mare de ciocolată caldă şi câteva fursecuri.

Povestea lor este inedită, desfăşurată conform scenariului unui film de Hollywood care trebuie să conţină de toate: dragoste, suspans, criminali, urmărire, schimbări de situaţie, romantism şi dramă. Ce e interesant şi amuzant în acelaşi timp, e faptul că cei doi au posibilitatea de a-şi scrie propria poveste, cu ştersături acolo unde este nevoie şi răsturnări de situaţie când nu se pun de acord.

Paris – When It Sizzels este un film simpatic, ce nu-şi arată vârsta. Audrey Hepburn  este un actor fascinant într-un corp de femeie frumoasă, iar William Holden se potriveşte perfect rolului de bărbat matur, distrat şi un pic bronzat. Amândoi construiesc un umor sănătos şi inteligent. Filmul este o mică parodie la adresa filmelor de Hollywood, atât de asemănătoare şi rapid contruite din clişee. Am putea să le spunem că nu s-a schimbat mai nimic în ultimii 40 de ani. Aceleaşi filme comerciale, de duzină şi pline de efecte speciale au încasări imense.

Am ales filmul datorită lui Audrey Hepburn şi nu am regretat. Ca în toate filmele sale, joacă inteligent şi cu umor, este plină de sensibilitate şi feminitate, preia uşor frâiele poveştii şi îşi încântă publicul. Este de-o naturaleţe incredibilă şi pare mereu că-şi joacă propria viaţă. Recomand cu mare plăcere orice film o are în distribuţie pe doamna Audrey Hepburn.
(sursă imagine http://www.journal.lv/media/audrey_hepburn_1.jpg)