Vacanță la Roma (Roman Holiday (1953))

Ei bine, iată un film de sâmbătă dimineață. Se iau două perne mari, o cafea parfumată, un produs alimentar interzis de regim (ciocolată, pufuleți, gogoși, friganele, etc.) și se pornește filmul. Vacanță la Roma este un film cu Audrey Hepburn și Gregory Peck și m-aș putea opri aici din analiză pentru că distribuția spune chiar tot. Dar, trebuie să adaug că este o poveste care a dat naștere altor zeci de filme cu aceeași temă, niciunul la fel de bun, evident.

Vacanță la Roma este un fel de basm cu prințese și Feți-Frumoși, cu un peisaj miraculos și cu situații utopice. Este amuzant, simpatic, delicios (chiar și fără produsul interzis). Dincolo de irealul poveștii, filmul spune multe adevăruri dramatice ale existenței noastre supuse scenariului: suntem în fond niște marionete acționate de întâmplare și datorie. Ne permitem un scurt răgaz, ici și colo, fugim în câte-o vacanță nesperată și apoi revenim cu picioarele moi pe pământ. Datoria ne leagă ca o ghiulea de fier. Dar tot filmul ne scapă de posibila depresie arătându-ne că și în cele mai programate scenarii existe ruperi de ritm care fac viața frumoasă.

Dacă nu v-am convins să alungați norii unei dimineți ploioase cu acest film, vă mai spun încă o dată că este un film cu Audrey Hepburn. Poate așa vă conving.