E primăvară, e târg

Muzeul Țăranului Român organizează ca în fiecare an Târg de Mărțișor. Până pe 3 martie, cu indulgența artizanilor, găsiți în târg articole meșteșugite, întortocheate, învârteșite, pline de magie și farmec. Fie că le dăruiți, fie că le păstrați pentru voi, lucrușoarele din astfel de târguri aduc bucurie, zâmbet și un pic de soare. Pe lângă mărțisoare, eu gust mereu și turta dulce, șerbeturile, bijuteriile handmade din ceramică sau lemn, păpușile de cârpă, mobila pictată. Si chiar dacă nu cumpăr nimic, măcar îmi clătesc privirea într-o lume colorată.
Târgul este deschis între orele 10 și 18, prețul unui bilet de intrare este de 6 lei.

Ce-și face omul cu mâna lui - pictorial

Pentru că nu am reușit în weekend să adun fotografiile pe care le-am dorit, astăzi am organizat un pictorial cu cele mai simpatice și colorate obiecte făcute manual pe care le-am găsit. Sunt obiecte relativ noi și aparțin curentului handmade care bântuie prin București în ultima vreme. Cele mai multe sunt din fimo, ceramică și sticlă, dar cum vine primăvara mă gândesc că orice pată de culoare e binevenită. Pentru zilele de iarnă care au mai rămas, propun o pereche de mânuși fără degete din colecția toamnă-iarnă 2011.

Sunt departe de a fi vreun stilist nedescoperit, așa că las la aprecierea voastră calitatea estetică și funcțională a obiectelor prezentate. Și dacă aveți propuneri pentru pictoriale viitoare, le aștept cu plăcere.

Absolutely Fabulous

Tocmai m-am întors de la târgul Absolutely Fabulous și-mi scotocesc printre bunătățile achiziționate (și prin cutia de ciocolată după ultimele bucățele). Cele mai multe achiziții sunt din domeniul impresiilor, dar cum aparatul de fotografiat a leșinat exact la prima poză după ce am plătit taxa de intrare, va trebui să mă credeți pe cuvânt.

M-am dus de curiozitate. Nu sunt nici o împătimită a hainelor vintage (a se citi vechi), nici un fashion blogger (a se citi stilist sau critic de modă sau model, cum doriți). Am o oarecare atracție către produsele făcute manual, dar adun mai mult idei pentru că produsele în sine mi se par scumpe. Singurul meu obiectiv erau fotografiile, dar am eșuat lamentabil în această încercare (și mi-e rușine pentru că și bateriile de rezervă erau descărcate). Găsiți fotografii de la edițiile anterioare ale târgului aici.

Lume multă, straturi groase de rimel și fond de ten, ținute dintre cele mai complicate în sistem ceapă, primele raze de primăvară întreținând atmosfera. M-am strecurat timid printre oamenii care se foiau zgomotos, încercând să prind un crâmpei din conversațiile lor, din dorințele și visele lor. Analizau cu interes haine vechi, desperecheate, poșete uzate și bijuterii din cutiile bunicilor. Recunosc, nu pot să pipăi o broșă sau o eșarfă care a aparținut cuiva și să nu mă gândesc la foștii proprietari, la condițiile în care s-au despărțit de obiectul respectiv (ori că nu le-a mai plăcut, ori că au fost nevoiți, ori că le-au pierdut, ori că au murit). Am impresia că obiectele rătăcite de primul lor proprietar sunt triste, amărâte, însingurate. Mă plimb printre ele ca printr-un orfelinat și mi se strânge inima gândindu-mă că am cruzimea să aleg. Și-atunci n-o fac. Le mângâi în trecere, le zâmbesc distant și nu le dau nici o clipă impresia că ar putea avea din nou un cămin.

Apoi mai sunt obiectele făcute manual, în general bijuterii, accesorii, poșete. Ei, aici e altă poveste, una neîncepută încă și foarte ispititoare. Le-am găsit la târg pe fetele de la BuyHand în colțul cărora mereu zăbovesc și analizez, pipăi și zâmbesc. Am găsit și alte colțuri apetisante, cu bijuterii din agate sălbatice, pictate sau împletite. De data aceasta, am preferat bijuteriile pictate manual ale doamnei Alina Anghelinei, profesor la școala de arte din Iași. Abia după ce alegerea mea a fost finală am aflat că nu există alt mijloc de a obține produsele dânsei, pentru că nu are un punct de vânzare online sau altfel. De fapt, la târg veniseră doar produsele, printr-o prietenă care confecțona rame din lemn și alte obiecte de artizanat. Dar la măsuța lor nu era lume. Straturile de fond de ten și buclele tapate se înghesuiau la zorzoane colorate, la tot felul de funde tricotate, la colțul unde se serveau cafea și cocktailurile.

Oricât de stilate și de avangardiste ar dori astfel de târguri să fie, mie tot bazar de mahala îmi par. Au un farmec aparte, dat de scotoceală și de permisivitatea infinită față de client, iar clientul respectă lucrușuroarele trudite bucată cu bucată sau adunate de prin șifoniere mâncate de carii mai mult decât teacurile perfecte din magazine. Microbul scotocelii, pipăirii, încercatului dă o amețeală plăcută și o dependență ușoară. Iar fiecare obiect rupt din acest context și lipit într-o garderobă complet nouă și cu altă personalitate se transformă, evoluează și oferă o bucurie complice noului proprietar: „Doar noi știm cum ne-am întâlnit, e o poveste întreagă. Mai știi cum stăteai tu bosumflat și cucoana aia grasă tocmai te dădea la o parte și-atunci eu te-am prins de mână și nu ți-am mai dat drumul?”
Care e povestea voastră? Cum v-ați cunoscut cu obiectul preferat?

Ce-şi face omul cu mâna lui, lucru manual se numeşte

De fapt, mai nou, se numeşte handmade. Febra produselor bio, eco, organice, naturale, lucrate manual, fără coloranţi, parabeni şi stress a cuprins România. O dovedeşte faptul că la fiecare sfârşit de săptămână se organizează târguri de astfel de produse prin curţi, intersecţii, terase, parcuri şi alte locuri intens vizitate. ‘Nu e rău deloc’ ar zice Moromete sprijinit în poartă, mai ales că lingura lui de lemn e obiect decorativ prin sufragerii spoite proaspăt.

Cum alţii umblă după roşii, ouă zero sau chilipiruri, eu umblu după zorzoane. Devorez târgurile de handmade (care ar trebui să fie numite aşa numai dacă numără mai mult de 2 tarabe) şi mă scufund în grămezi de mărgele, broşe, brăţări de piele, flori de hârtie şi pânză, pălării croşetate, accesorii de plastic sau lemn, procesoare de calculator transformate în coliere, papuci de mătase, cercei din scoici şi tot restul lucruşoarelor trudite de mâini îndemânatice. Aleg, studiez, miros, pipăi şi în cele din urmă plec cu lucruri care mă impresionează şi mi se lipesc de suflet. Constat atunci că vânzătorul, părintele obiectului mai întotdeauna, se desparte greu de achiziţia mea. Îmi dă indicaţii de utilizare cu o sprânceană ridicată, nu cumva să greşesc şi să-i stric copilul. Apoi îl împachetează cum poate mai bine, îl mângâie de rămas bun şi mi-l întinde înduioşat rugându-mă din priviri să am grijă. Şi am.

Sursă fotografie: BuyHand

Aşa le-am cunoscut. Fetele fac nişte accesorii haioase, din plastic pictat, din care mi-a fost greu să aleg. Adică zău aşa, Stan şi Bran sau Charlie Chaplin, oaia sau lupul, sutienul sau chiloţii, Kenny sau Stan (South Park)? Pentru că mă uitam hlizindu-mă la toate şi nu reuşeam să mă decid, fetele au început să-mi spună povestea fiecarui obiect. De ce oaia mică e legată de cea mare şi neagră, de ce-ai purta un pian la gât sau o colivie sau pe Hercule Poirot. Am ales povestea unei oi şi am plecat acasă cu ea ţanţoşă pe tricou s-o afle toată lumea.

De la ele am aflat că a umbla prin târguri cu accesorii handmade este acelaşi lucru cu a spune poveşti la şezătoare. Fiecare vine cu poveştile lui, unice, adunate cu drag şi le împarte generos cu toată lumea. Apoi lumea pleacă să le spună mai departe, iar povestitorul să adune şi să fabrice porţia de săptămâna viitoare. Afacerea nu merge grozav, pentru că încă-i molu’ la putere şi doar câţiva împătimiţi ca mine circulă frecvent prin târguri şi-şi doresc unicate şi poveşti. Dar genul ăsta de îndeletnicire nu este pentru toată lumea şi nici produsele lor nu sunt pentru toţi. Nici nu vreau să mă gândesc ce ar însemna să se bulucească tot românul prin târguri. De fapt ştiu, ar însemna producţie în serie în câţiva ani. Aşa că preferă să rămână la clienţi fideli şi grijuli, care cumpără de drag şi poartă cu mândrie, care asortează hainele la accesorii sau pur şi simplu le poartă cu orice.

Devoratorii târgurilor de zorzoane ştiu de ce umblă din tarabă în tarabă şi scotocesc fiecare colţişor. Găsesc lucruri frumoase, ieftine, pentru orice ocazie, create special doar pentru ei, extrem de funcţionale în ciuda aspectului complicat. Sunt obiecte realizate cu migală şi cu principii clare de calitate. Sunt pline de imaginaţie şi de poveste, susţin o cauză sau doar te fac să zâmbeşti. Sunt micro-lumi care îți fac viaţa mai frumoasă.

Şi pentru că un pic de tehnologie nu strică, de pe bloguri aflaţi locaţia târgurilor, poveştile altor artişti, sfaturi practice dacă doriţi să vă apucaţi de lucru manual. Încercaţi BuyHand, ILoveHandmade, V4Vintage, Breslo.