Pablo Neruda - Poema 12

Pentru inima mea ajunge pieptul tău,
Pentru libertatea ta ajung aripile mele.
De pe buzele mele va ajunge până la cer
Ceea ce dormea în sufletul tău.

În tine e iluzia de fiecare zi.
Ajungi ca roua pe corole
Subminai orizontul cu absența ta.
Într-o eternal fugă precum e valul.

Am spus cã-n vânt cântai
Ca pinii și catargele
Ca ele înaltă și tăcută ești.
Si te întristezi dintr-o dată ca o călătorie.
Primitoare ca un drum vechi.
Sălășluiesc în tine ecouri și voci nostalgice.
Eu m-am trezit și uneori emigrează și fug
Păsări ce dormeau în sufletul tãu.