Recomandare de vară

Cuvinte, film și muzică. Merită toate trei.

Anna Gavalda – Darul unei zile

Mi s-a părut firesc să vă povestesc de cartea aceasta după ce am vorbit de presimțiri. Și asta pentru că Anna Gavalda ne dă o pildă despre viață, despre ce te poate face fericit fără să știi că acel lucru mărunt înseamnă atât de mult pentru tine.

Darul unei zile este o poveste care se întâmplă într-un weekend când patru frați hotărăsc să schimbe macazul și în loc să meargă la nunta unui văr să facă altceva. Se urcă în mașină și pleacă, lăsând în urmă obligații, neamuri și tot stressul cotidian. Cele două zile petrecute între ei sunt un soi de terapie pe care fiecare dintre noi le poate traduce în ce-și dorește. Pictură, muzică, o carte bună, un drum, o salată de fructe. Nu contează, atâta vreme cât rupeți firul păianjenului care vă conduce viața 365 de zile pe an. Darul unei zile este povestea unei evadări. Este povestea unor zile trăite liber, fără mustrări de conștiință. Ar trebui să ne permitem măcar din când în când câte o evadare.

Anna Gavalda – Aș vrea să mă aștepte și pe mine cineva

Sunt un amator declarat de proză scurtă. Nu rezist în fața unui volum de povestiri, iar dacă autorul îmi este cunoscut cu atât mai mult. Așa am plecat acasă cu volumul Annei Gavalda.

Împreună mi-a mers la suflet și am pariat cu entuziasm pe Aș vrea să mă aștepte și pe mine cineva. Impresia generală este că volumul nu-i rău deloc. Nu se ridică la așteptările impuse de roman, dar menține stilul realist, parfumul parizian și frazele scurte și directe. Mi-a plăcut abordarea subiectelor cotidiene, deopotrivă cu personaje masculine și feminine, așa că nu poate fi considerat un volum pentru dame (cum ar putea crede suspicioșii citind doar titlul).

E adevărat că fiind proză scurtă subiectele sunt mai condensate și poate mai ușor de digerat, dar asta nu strică farmecul povestirilor sau tușele personajelor. În mare parte este un volum de tablouri, mai multă acțiune și intensitate n-ar fi stricat. Mi-au plăcut descrierile, imaginile transmise foarte ușor și modernismul limbajului și al situațiilor. Cum proza scurtă este pretențioasă și necesită un anume fler, n-am să ocolesc alte volume de povestiri ale Annei Gavalda. Deși este alt stil decât cel al cunoscuților Cortazar, Onneti, Fitzgerald, etc., merită din plin atenție și lectură.

Anna Gavalda - Împreună

Un roman despre oameni buni. N-am mai citit de mult, de prea mult, o carte despre oameni normali, sănătoși într-o aparență deosebită și complet nebuni în restul, dar buni, frumoși, cu suflet. 'Împreună' este o carte care se citește dintr-o bucată, cu drag.

Acțiunea e simplă și obișnuită până la un punct: patru oameni complet diferiți se întâlnesc așa cum se întâlnesc oamenii, dintr-o întâmplare. Nu au timp să se studieze, să-și facă păreri, să se cunoască. Trebuie să decidă într-o clipă. Și aleg să le pese, să nu fie indiferenți. Sunt oameni pe care societatea nu-i mai vede. I-a pierdut printre degete de multă vreme, ceea ce-i face deopotrivă stăpâni pe viața lor și pierduți iremediabil. Se găsesc unul pe celălalt și durează mult până când se recunosc, se acceptă, renunță la teamă și la singurătate. Durează și mai mult până își lasă povesțile să curgă și să se vindece și își reamintesc ce înseamnă să speri.

Am regăsit în romanul Annei Gavalda oamenii. I-am regăsit așa cum mi imaginam în copilărie: la fel de sensibili ca și mine, dar de nădejde când aveam nevoie de ei. Gata oricând să-i apuc de mână. Am gustat toată cartea, pagină cu pagină. E scrisă atât de firesc încât pare că un prieten te ține de vorbă noaptea târziu, la masa din bucătărie, cu o cană de ceai pentru fiecare. Nu-ți vine să te duci la culcare. Într-adevăr o carte plină de emoție, scrisă cu umor și inteligență.