The days

Un film dedicat antreprenoriatului, datat aprilie 2010 și semnat de autori cunoscuți. Sper să vă placă, sunteți primii spectatori pe care îi are.

ReUseMe – Scopul lucrării

În curând vine vara. Știu, mai sunt în plan un Crăciun, un Paște, o zi a copiilor, dar pentru mine au început deja gândurile de vară: disertația. Cu această ocazie, voi pregăti o lucrare dedicată consilierii pentru dezvoltare profesională sub forma unui material multimedia. Sună complicat, dar de fapt este un DVD interactiv care va conține câteva interviuri cu oameni obișnuiți, relativ la experiența lor profesională, la dorințele avute și compromisurile făcute, la muncă și studii și șansă și oportunități.

Rolul acestor interviuri este să scoată în evidență șansele oferite de studiile post-universitare sau de specialitate, de acumularea experienței diversificate în mai multe posturi sau companii, de opțiunea afacerilor pe cont propriu. Aș vrea să descopăr și să prezint oameni inteligenți și motivați, care au încercat mai multe variante pentru atingerea scopurilor profesionale, care nu s-au lăsat opriți de primul necaz sau de prima slujbă călduță, care au perseverat, au învățat, au muncit. Aș vrea ca publicul să aibă ceva de învățat chiar dacă cei prezentați nu sunt oameni bogați, realizați surprinzător de bine, cu relații sau mediatizați.

Pentru a primi câteva indicații de început, am alcătuit un chestionar cu un minim de întrebări și l-am trimis prietenilor și cunoștiințelor care se încadrează în publicul vizat de acest material. Discuțiile născute în jurul proiectului m-au uimit. Au fost persoane care nu au înțeles nicicum rolul unui astfel de material: Ce nevoie am avea de consiliere profesională? De ce am asculta ce au alții de povestit? De ce ne-am dori o dezvoltare/reorientare profesională? Nu știu dacă să interpretez aceste nedumeriri ca o realizare personală a celor întrebați sau ca indiferență. Înțeleg că un om care a ajuns la nivelul dorit nu mai vede sensul unei investiții de timp în acest material. Dar oare când putem fi pe deplin mulțumiți de realizările noastre? Apoi alții mi-au spus că acest gen de produs se adresează oamenilor mediocri, care nu sunt suficient de buni pentru a-și găsi un loc stabil și confortabil. Mai mulți au afirmat că reorientarea și dezvoltarea profesională este dedicată celor cu studii medii și, eventual, experiență și venituri reduse.

Răspunsurile primite au fost în parte contradictorii. Mai mult decât răspunsurile, reacțiile celor întrebați au fost dintre cele mai diverse. Cred în continuare în scopul educativ și informativ al unui material bazat pe oameni și pe poveștile lor, dar nu mai sunt la fel de sigură că va fi ascultat cu interes în momentul și la locul lansării: vara 2011, România. Vă aștept cu interes părerile pentru a ști cu certitudine încotro mă îndrept.

Cât durează cariera în IT?

IT-ul este unul din lucrurile care merge bine în zilele noastre. Multe firme străine și-au deschis sucursale și centre de dezvoltare în România pentru că oamenii (mâna de lucru) sunt bine pregătiți și acceptă salarii mici. Românii au prins mișcarea din zbor și au ales să studieze calculatoarele și tot ce ține de ele. În fiecare an mii de potențiali programatori termină facultatea și alte câteva mii abia o încep, dar cum mai tot studentul lucrează îi putem număra și pe ei.

Deocamdată piața forțelor de muncă pare să aibă loc pentru toți doritorii. Problemele apar însă la câțiva ani după prima angajare pentru că o dată cu angajarea scad drastic șansele de a învăța ceva nou (și aici mă refer la domenii mari incluse în IT: limbaje de programare, tehnologii, tehnologii web, sisteme de operare, baze de date, etc.). Însăși școala este diferită peste generații succesive pentru că dezvoltarea IT-ului este încă foarte rapidă. Deci marea majoritate a programatorilor se trezesc după câțiva ani de muncă depășiți de generațiile mai tinere? Computing Community Consortium anunță că până în 2018 ocupațiile legate de IT și matematici vor înregistra o creștere de 22.2%. Dar cât de curând valurile de absolvenți și de studenți vor reuși să ocupe toată oferta?

Diferențele între cei foarte tineri și cei cu ceva experiență nu se rezumă doar la vârstă, diversificare și capacitatea de a învăța ceva nou. Se pune (mereu) și problema banilor. Orice angajator va prefera pentru un post cu responsabilitate mică și medie un student sau un proaspăt absolvent care va fi mult mai entuziast și mai puțin pretențios în privința remunerației. Posturile de conducere poate vor rămâne în apanajul experienței, dar și aici cei tineri vor avea prioritate. IT-ul cere ore suplimentare, termene presante și muncă de rutină, deci angajatorul nu va fi interesat de o experiență bogată și variată, dar costisitoare. Vor fi preferați cei fără obligații familiale, cei dispuși să-și sacrifice tot timpul și toată energia, iar salariile vor rămâne blocate la un anumit nivel. Unde se vede un programator peste 5 ani? Cândva era una din întrebăriile unei platformei de recrutare online. Dar peste 15?

IT-ul cere învățare continuă și activă. Nu este suficient să citești articole de specialitate și să fii la curent cu ce se mai întâmplă prin urbe. Trebuie practică. Ori un loc de muncă nu te va pregăti niciodată pentru tot ce este nou și te poți trezi peste ceva vreme că abilitățile tale (teoretice și practice) nu mai folosesc nimănui. Și cât de ușor este s-o iei de la început la 40 de ani? De fapt, nici doritorilor de începuturi noi nu li se oferă o șansă dacă au depășit stadiul de proaspăt absolvent. Am încercat-o pe pielea mea la ultimele târguri de slujbe de anul acesta. Refuzul a fost de nezdruncinat chiar dacă am fost de acord cu un salariu de începător. Alternative încă nu caută nimeni, deși din ce in ce mai mulți încep să se sesizeze că slujbele în IT sunt pe sfârșite și încă nu au produs nici un pensionar.

Locul meu pe piața muncii

Ieri, în holul Facultății de matematică și informatică a Universității București, Mercury360 Communications în parteneriat cu Inspecția Muncii din București și cu Fundația Pro WOMEN din Iași au organizat un seminar despre angajabilitate, destinat studenților. Experții în resurse umane prezenți la eveniment au oferit sfaturi privind pașii procesului de angajare (alcătuirea CV-ului și a scrisorii de intenție, pregătirea interviului, obținerea de feedback de la angajatori, căutarea slujbei potrivite, etc.) și sfaturi juridice legate de legislația muncii.

Studenții s-au lăsat așteptați și rugați. Interesul lor față de viitorul profesional care îi așteaptă după orele de curs este scăzut. Majoritatea își caută un loc de muncă fără a se preocupa de aspectele tehnice ale căutării. Cât de complicată poate fi conceperea unui CV când Internetul este plin de modele?! Cei care lucrează încă din timpul facultății nu au experiență și acceptă un salariu mic. Își schimbă slujbele des, așa că nu regretă foarte mult o alegere proastă. Cei care nu lucrează consideră că mai au timp destul să se informeze și refuză ajutorul specialiștilor. Așa că studențimea bucureșteană nu s-a înghesuit să profite de ocazia ivită.

Organizatorii nu s-au descurajat însă, spre surprinderea mea, obișnuit ca românul să renunțe înainte de a începe. Mai ales că dânșii nu aveau mare l ucru de câștigat. Au tras de mânecă fiecare student, i-au explicat și l-au convins să asculte și să întrebe. Încetul cu încetul holul facultății s-a umplut de curioși care au constatat că le sunt utile informațiile și că de fapt au multe de întrebat și de aflat.

Cât despre mine, demisionar de martie, mi-am dorit să fi avut șansele lor când aveam anii și posibilitățile lor. Mi-am dorit să fi discutat cineva cu mine despre ce vreau de la angajator și cum pot obține acest lucru, despre cum să-mi stăpânesc emoțiile și cum să nu mă mulțumesc cu prima ofertă. Mi-am dorit să fi aflat secretele angajării într-o companie mare, puterea unei scrisori de intenție personalizată și motivația obținerii de feedback. Am aflat ieri toate acestea, nu este prea târziu.

Credeți că o astfel de pregătire cu un expert în resurse umane vă este de folos în obținerea unei slujbe mai bune? Cât de mult contează modul de prezentare a candidatului și cât de mult pregătirea lui?

Cursuri de recalificare

A-ți găsi un loc de muncă potrivit pregătirii și aspirațiilor tale nu este un lucru ușor. Angajatorii vor experiență exact în domeniul lor, vor oameni bine pregătiți teoretic și care să accepte salarii mici. Și voi ați dori același lucru dacă ați fi în locul lor. De cele mai multe ori compromisurile se fac în tabăra viitorilor angajați. Renunță la o pasiune, acceptă posturi sub nivelul lor de pregătire și experiență, acceptă un salariu mai mic decât ar merita. Când toate acestea nu sunt suficiente, ce mai rămâne de făcut?

Un posibil răspuns sunt cursurile de recalificare. Îți oferă noi oportunități, un certificat de calificare, un mediu activ de învățare. Cursurile te ajută să interacționezi în societate, să cunoști oameni noi, cu probleme similare, să înveți din experiența altora. Și când altă dată ai mai avea timp să te perfecționezi sau să descoperi un domeniu complet nou, decât acum când ești șomer sau demisionar de martie, după caz. Urmărirea unui astfel de obiectiv n-ar trebui să fie străin nici celor care au un loc de muncă. Lărgirea orizontului profesional poate duce la promovarea în carieră, obținerea unor certificate care atestă pregătirea angajatului îi poate aduce creșteri salariale.

Eu m-am decis pentru un curs de PHP. Este ceva ce nu am avut ocazia sau timpul să învăț până acum și cred că mi-ar prinde bine să știu. Devine frustrant să întâlnesc atât de des dorința angajatorilor de a cunoaște acest PHP iar eu să nu pot dovedi că mă pricep. Acum am timpul necesar, am dispoziția corespunzătoare și cu ajutorul unui concurs poate voi reuși. Cu siguranță îmi va da încredere în mine și în posibilitățile mele de angajare. În tehnică cel puțin perfecționarea și lărgirea ariei de cunoștiințe nu pot lipsi pentru că lucrurile se schimbă foarte des și cei rămași în urmă nu vor fi cruțați.

Vă aștept părerile în continuare pentru proiectul ReUseMe. Câtă încredere aveți în rezultatele unui curs de recalificare? Ați urmat astfel de cursuri și, dacă da, v-au ajutat în obținerea slujbei dorite? Credeți că sunt doar o pierdere de timp și bani?

Târgul de slujbe

Universitatea "Politehnica" din București organizează an de an târguri de slujbe dedicate studenților și absolvenților săi. Ediția de anul acesta a târgului JobShop a avut o participare redusă, doar 10 firme fiind prezente cu stand-uri. Studenții însă au venit ca de obicei, în număr mare, căutând o slujbă potrivită sau doar pentru a analiza oferta angajatorilor.

Continuând documentarea pentru proiectul ReUseMe , am trecut pe la târg, am vorbit cu ambele tabere și vă prezint rezultatele în forma unei secvențe video (încă n-o pot numi film). Vizionare plăcută!

Propunere

Demarez un proiect social și personal în același timp. Până în ianuarie 2011, îmi propun să realizez un material multimedia complex, referitor la oportunitățile pe care ni le facem singuri pentru a ne asigura un comfort profesional. Îl numesc comfort și nu reușită pentru că unii dintre noi își doresc doar mijlocul material necesar pentru a se bucura de viață. Nu au ambiții profesionale. Alții în schimb, acceptă să lucreze și în posturi foarte prost plătite, dar care le aduc satisfacții profesionale deosebite. Lumea e mare și ar fi plictisitor să fim toți la fel.

Așadar, în această perioadă, voi aduna cât mai multe păreri despre subiecte pe care le voi prezenta și pe blog. Voi scrie și despre rezultatele pe care le-am obținut, voi publica texte și materiale legate de proiect. Ar trebui să-i aleg și un nume. Vreo sugestie? Ceva gen ReUseMe? Până la urmă poate fi vorba și de o reciclare profesională.

Fiind primul episod al acestui lung proiect mi se pare firesc să vorbim despre dorințe. Fiecare și-a dorit la un moment dat să ajungă să aibă o anumită profesie, cu un impact cât mai mare (gen balerină, doctor, profesor) sau cu beneficii importante (gen vânzătoare la cofetărie, tractorist sau, de ce nu, asistentă medicală ca să fie sigur ca nu mai are cine să-i facă injecții). Când am înaintat în vârstă, am descoperit drumuri noi și fețe noi ale propriei persoane. Dorințele s-au nuanțat, s-au pliat mai bine personalității proaspăt descoperite. Evaluarea aptitudinilor a intrat în calcul. Apoi am terminat școlile alese cu greu, am intrat vijelios în viața reală și în rândul plătitorilor de impozite și ne-am dorit altceva. Uneori am uitat aproape complet ce visam cu puțini ani în urmă. Nu demult m-am întâlnit cu un profesor din școala generală pe care nu-l mai întâlnisem cam de când am terminat școala. M-a întrebat ce mai fac și ce s-a întâmplat cu visele mele de atunci. Recunosc, am zâmbit strâmb, amintindu-mi mai puțin de jumătate din ele. Rușinat de abandonul propriilor vise, am căutat în arhive și am găsit: prin 1995 spuneam așa „în anul 2000 voi fi probabil student la Relații internaționale, Drept, Arhitectură sau Design.” Cu vreo doi ani înainte de schimbarea mileniului, îmi doream să fac Psihologie sau Film. Inutil să vă spun că am ajuns cu totul altceva. Dar tot traseul sinuos pe care l-am parcurs a contribuit la eu, cel de acum. Am ales mereu ce mi-a plăcut să fac și ce mi-a ieșit bine, fără să mă gândesc cât de ușor îmi va fi sau câți bani voi câștiga. Și am lăsat câte un pic din mine în orice lucru mi-a ieșit din cap, în orice produs.

Dar destul despre mine. Proiectul pe care vi-l propun azi se bazează foarte mult pe voi, cei mulți. Spuneți-mi, vă rog, vă amintiți ce profesie v-ați dorit și pe ce criterii ați făcut alegerea?