marți, 21 aprilie 2015

Despre tăcere

Să ne fie clar de la început, pentru că nu vreau să mă credeţi ipocrită: urăsc tăcerea. Urăsc timpul care trece nevorbit, nesorbit, netrăit. Şi ne-tăcere poate însemna vorbit, citit, desenat, scris, alergat pe munte, coborât prin pădure cu placa, ţinut de mână pe stradă, orice formă de comunicare, prin orice simţ şi-ar face cunoscută prezenţa. Nu, cuvintele nu sunt totul, dar existenţa unei legături este.

Uneori cei dragi au nevoie de linişte. Fără explicaţii, fără excepţii. Au nevoie să dispari, să taci, să nu-i mângâi. Şi asta doare, doare atât de mult încât îţi înfigi unghiile în carne ca să nu ţipi, ca să nu strici liniştea celuilalt. Voi fi sinceră din nou: nu-mi iese mereu. Dar uneori, tot ce poţi face pentru celălalt e să fii acolo. Tăcut. Iar eu trebuie să învăţ tăcerea.

marți, 14 aprilie 2015

De Paşte

Pentru mine Paştele a fost mereu o sărbătoare agitată, veselă, cu densitate mare de oameni dragi pe metru pătrat de sufragerie, cu mese îmbelşugate la care toţi îşi doreau să participe, cu lumină, cu flori, cu zâmbete şi poveşti. Asta până acum 9 ani, când în noaptea de Înviere lumea mea s-a prăbuşit. Am încercat să adunăm piesele rămase, să refacem din bucăţi de puzzle fericirea dinainte şi, oricât ne-am străduit, am dat greş. Ne-am ascuns an de an tristeţea, evitând să vorbim despre ea. Şi lumea s-a mai prăbuşit o dată, demonstrându-ne că este imposibil să mai fie ceva la fel.

Fericirea a venit din nou abia atunci când am înţeles că este în regulă să fie altfel şi să fie bine. Că ne putem bucura unii de alţii, că putem avea obiceiuri noi, că putem îndrăzni să facem cozonac (deşi nu va fi perfect ca ‘acela’, va fi perfect în felul lui), că putem fi departe unii de alţii, dar să ne avem mereu în gând. Atunci când am învăţat să trăim bucurându-ne de piesele rămase întregi, fără să reconstituim un peisaj care nu va mai fi niciodată la fel, dar fără să-l uităm o clipă, fără să ne înghiţim lacrimile, dar nici poveştile cu haz, atunci, abia atunci, am fost fericiţi din nou.

Vă doresc să vă găsiţi fericirea în felul vostru. Şi să ţineţi de ea cu dinţii.

marți, 7 aprilie 2015

Printre nori şi soare

.. pentru că îmi caut umbrelă deşi e soare, pentru că pot să cad pe scări când urc, pentru că maşina se strică în mers.. pentru că sună bine în orice limbă

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine