sâmbătă, 23 mai 2015

Portret XXXII

Se întâmpla într-un tramvai, cu crâmpeie de oameni pentru perioade limitate de timp. O fată de 10-11 ani, cu patru frați acasă și mama bolnavă, fără tată și fără posibilități, își spunea povestea, îngenunchiată în zguduiturile sporadice. Crâmpeiele de oameni priveau pe fereastră cu gândul aiurea. Când fata și-a terminat povestea, unii i-au dat bani, ca răspuns la cine știe ce gând care i-a traversat. Fata a mulțumit, a scos dintr-o pungă o cutie cu bomboane de ciocolată și le-a oferit întâi celor de la care primise bani, apoi celorlalți. I-a rugat, a jurat că sunt curate și bune, că le-a cumpărat chiar ea, că vrea doar să ofere cuiva o bomboană de ziua ei. A încercat chiar să-i găsească pe cei care-și sărbătoreau numele în aceeași zi cu ea. Zadarnic. Nimeni nu a primit bomboanele ei.

Când nimeni nu primește ce ai de oferit, îți rămâne doar să cerșești. Să-ți întinzi mâna de la periferia vieții lor sperând că au să te vadă. Să accepți orice mărunțiș. Și să te bucuri de tot. Pentru că și viața ta trece la fel de repede.

luni, 11 mai 2015

Portret XXXI

Nu prea mi se întâmplă să ridic ochii din carte în metrou. Mă scufund în vieţile altor oameni şi îi ignor aproape perfect pe cei din jur. Nu sunt singura. Mulţii se scufundă în telefoane, în ziare, în gânduri aiurea cu ochii fixaţi într-un punct. Dar atunci am privit în faţă, atrasă imperceptibil de ceva. Iar în faţa mea erau două scaune goale, alăturate, iar oamenii din jur nu păreau să le observe. A fost de-ajuns să clipesc pentru ca scaunele respective să nu mai fie goale, pentru ca siluetele familiare să le ocupe, zâmbind şi făcându-mi cu ochiul. Erau acolo şi era firesc să fie aşa. El, în sacou şi cravată, ţinându-şi mâinile cuminte în poală şi învârtind jucăuş două degete. Ea, cu geanta în poală, zâmbind ştrengar unui copil de nici un an care stătea la câteva scaune distanţă şi se distra copios urmărind-o. Cum de nu-i văzusem până atunci? Cum de tocmai eu din tot metroul nu reuşisem să-i văd? Au coborât cu mine, la ultima staţie, şi abia atunci scaunele au devenit cu adevărat goale.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine