marți, 23 iunie 2015

Despre gropi, păduri și ani

M-am apucat de scris căutând "ceva", sperând poate, dorind, cu siguranță. Era un gol în mine și am încercat să-l umplu așa. Au trecut șase ani. Concluzii? Dintre cele mai drastice: s-au dus șase ani. N-am umplut nimic. Am început să simt timpul, să pipăi fiecare zi și să nu reușesc să adorm de gânduri. Aceleași gânduri. Cum să-mi iau lumea în cap și să apuc pe un drum. Oricare drum. Din nou ajung la terapia lui Forrest Gump. Dar oare terapie ne trebuie? Sfaturi? Preocupări? Cum găsim acel "ceva" care să umple toate golurile, care să topească toate gândurile în cea mai dulce oboseală, acel "ceva" care să ne aducă turme nebune de fluturi în fiecare zi?

Au trecut ani. Mulți. N-am uitat nimic, nu doare mai puțin. Mi-e la fel de îngrozitor de dor. Am învățat să trăiesc cu el, să vorbesc cu el, să aștept. Am învățat să tac. Iubesc la fel. Am ales toate astea. Nu vreo fatalitate crudă m-a împovărat cu ele, ci eu le-am ales senină, cu bucurie. E drumul meu, pe care-l presar cu gropi săpate atent în distribuție gaussiană. Dar e momentul să plantez ceva în gropile astea. Încep să-mi doresc o pădure.

luni, 15 iunie 2015

Despre versuri

Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte, 
Sufletul vietii mele. 
(Mihai Eminescu - Floare albastră)

Recunosc că nu sunt un fan al poeziei eminesciene. De fapt, singurele versuri care mi-au traversat straturile sufletului sunt cele de mai sus. Și asta pentru ca mi se par foarte reale, nu neapărat artistice.

Ne scufundăm. În fiecare zi, câte un pic. În muncă, în alergătură, în cotidian. Facem descoperiri științifice, organizăm campanii umanitare, mișcăm lumea din loc. Iar seara, când ne întoarcem acasă, privim cu milă duioasă la cel sau cea a cărui singură realizare a fost să ne aștepte. Să spere că n-o să uităm și o să ne întoarcem. Noi suntem cei care salvăm vieți în spitale, cei care construiesc case, cei care fac copii și au grijă de ei, cei cu meserii în care punem pasiune și energie. Ei sunt doar cei care așteaptă, cei care lasă tot pentru o clipă împreună, cei care ne țin scara să sărim gardul. Au și ei slujbe, șefi, alergătură, poate și merite și laude, dar nu obosesc niciodată să ne aștepte, să ne asculte, să ne coacă o prăjitură la ceas de seară.

joi, 4 iunie 2015

Despre încăpățânare și uși închise

Cred că suferim crunt de lipsă de atenție. Suntem atât de ocupați să fim angajatul perfect, părintele perfect, partenerul perfect, încât nu mai acordăm (și în consecință nu mai primim) atenție. Doar bunuri și servicii. Sunt tot mai rare schimburile de amabilități inutile, de observații afectuoase, de jocuri. Oferim o casă curată, jucării, câte un telefon să ne interesăm de mersul lucrurilor și să ne văităm de ale noastre.

Și-atunci e firesc să suferim de lipsă de atenție. Și o tratăm calm, blocând ușa metroului sau a tramvaiului, pentru ca măcar pentru câteva secunde să fim în centrul atenției. O tratăm furtunos în ședințe, arătând cu degetul acuzator spre alții. O tratăm superior în magazine, înnebunind vânzătoarea cu 1000 de pretenții și sfârșind prin a nu cumpăra nimic. O tratăm făcând pe prințesa mofturoasă și găsind boabe de mazăre în toate. O tratăm greșit și reușim doar să adăugăm la simptome angoasă, frustrare, tristețe.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine