duminică, 27 iulie 2014

ZMEU

Au trecut 4 luni de când, într-un moment de revoltă pentru unii și inspirație pentru alții, ne-am hotărât să ne apucăm de înălțat un zmeu. Pe de-o parte virtual, pe de cealaltă extrem de real. Am pus în el cât ne-a dus capul și cât ne-a ținut inima și l-am înălțat încet. Nu ne-am dorit să se înalțe foarte sus, ci să rămână sub nori astfel încât să-l vadă toată lumea și să bucure pe cât mai mulți.

Ne ținem de sfoară deja 5 oameni. Iar zmeul e văzut de mai bine de 150 în fiecare zi. Nu suntem mulți, dar dacă am reușit să consumăm cu folos și bucurie timpul măcar al unuia dintre cei 155 de oameni adunați, eu zic că am făcut ceva bun. Și tare mă bucur de bucuria lor. Vânt bun și sfoară sănătoasă tuturor!

vineri, 25 iulie 2014

Dorinţe făcubile şi celelalte

Creştem dorind. Să fim mari, să intrăm la facultate, să ajungem doctori. Ne imaginăm cadourile de Crăciun şi rochia de mireasă, alegem numele copiilor şi visăm să descoperim cel puţin un lucru care va schimba lumea în bine. Ne facem planuri pentru destinaţii exotice, privim fascinaţi maşini colorate şi ne alegem mental în fiecare zi alta. Ne dorim, în permanenţă ne dorim.

Bunica îmi spunea că ce-i al meu e pus deoparte. Mama îmi spunea că trebuie să muncesc pentru ce-mi doresc. Amândouă îmi spuneau că depinde doar de mine şi de Dumnezeu. Iar Dumnezeu e bun. Logica binară spune că eu n-am fost întotdeauna. Suntem singurii vinovaţi pentru dorinţe neîmplinite. Poate ne-am dorit prea mult, poate am muncit prea puţin, poate doar n-am căutat în toate cotloanele.

Lista dorinţelor mele e scurtă, dar nu uşoară. Pentru o vreme a fost complet goală. Acum, cu o caligrafie frumoasă care-mi aparţine doar în dorinţe, am scris câteva rânduri. Şi ard atât de puternic aceste rânduri încât orice greşeală, cât de mică, le poate tăia sec, cu o linie apăsată. Nu-i pentru tine dorinţa aceasta! Dorinţele mari cer o comportare exemplară, iar eu merg pe sârmă în întâmpinarea alor mele. Şi Doamne, cât de des pot să alunec.. Asta când nu îmi ascund capul în nisip, cu inima bubuind şi aşteptând să cadă meteoritul.

luni, 21 iulie 2014

John Fowles - Magicianul

Ce-ai face dacă tot ce te înconjoară s-ar preface într-o zi în minciună? Dacă lucrurile şi oamenii de a căror stabilitate nu te îndoiai ar deveni dintr-o dată nişte actori care-şi schimbă rolul de la o zi la alta. Dacă hazardul vieţii tale ar fi de fapt plănuit minuţios de alţii. Dacă toate deciziile tale ţi-ar fi insuflate, scrisorile deschise, sentimentele înşelate. Dacă toată fundaţia alegerilor tale s-ar reduce la reproduceri mitologice şi literatură.

Romanul Magicianul semnat de John Fowles propune un astfel de experiment, în decorul unei insule greceşti uitate de lume. Experiment psihiatric sau teatru experimental, decizie conştientă sau jocul întâmplării, viaţa fiecăruia dintre noi ajunge uneori la răspântii care ne pun la încercare capacitatea de a înţelege şi de a controla ceea ce ni se întâmplă. Creionând personaje care trec de la realitate inocentă la absurd în doar câteva pagini, John Fowles transformă un roman iniţiatic în thriller psihologic, ţinându-şi cititorii cu sufletul la gură până la ultimul cuvânt. Magicianul trebuie cu siguranţă experimentat.

vineri, 18 iulie 2014

Noah (2014)

Povestea lui Noe, reinterpretată pentru timpurile moderne, este departe de a fi un film religios, dar reuşeşte cumva să fie un film spiritual, un film care trezeşte întrebări şi te conectează un pic la miracolul vieţii din jurul tău.

Realizat cu mijloace obişnuite anului 2014, cu efecte speciale, lupte, oameri răi, monştri, etc., Noah este o poveste cu învăţăminte, fie că sunteţi adepţii variantei biblice sau nu. Este o poveste de dragoste pentru viaţă, o lecţie de respect şi, poate, un semnal de alarmă pentru cât de mult alegem să distrugem. Am apreciat realizarea şi efectele tocmai pentru că prin astfel de mijloace mesajul poate ajunge la mai multe urechi. Şi poate înţelegem până la urmă.

marți, 15 iulie 2014

Stacey Kent..

Am descoperit-o la Radio România Muzical, într-o dimineaţă, înghesuită în trafic. De atunci, fie că sunt tristă sau veselă, fie că doar am chef de muzică bună, nu mă pot opri să mai ascult câte o melodie.. Cumva versurile, muzica şi tonalitatea ei sunt potrivite cu orice s-ar întâmpla pe dinăuntrul meu. Stacey Kent..

duminică, 13 iulie 2014

Dedublare

Există cuvinte pe care nu mai am cui să le spun. Pe unii i-aș mâhni, pe alții i-aș uimi, alții doar n-ar înțelege. Pierdut printre socoteli și ocolișuri, printre metafore și ce se cuvinte spus fiecăruia, am ajuns să adun tot mai multe nespuse. Sunt grele, tare grele, aceste nespuse. Cuvintele neauzite mă fac să mă înconvoi, întrebându-mă dacă mie mai am curaj să mi le spun. Spun atât de multe, dar atât de puțin din ce aș vrea cu adevărat să spun. Cel mai rău e că toate nespusele sunt ale mele. N-au legătură decât cu mine și cumva mă pierd în lumea altora. Sunt copilul lor, prietenul lor, colegul lor. Fiecare vede ce vrea să vadă, o perspectivă mai mult sau mai puțin mulțumitoare. Pe unii i-am dezamăgit, alții nu înțeleg încotro bat, iar cei mai mulți sunt convinși de un neadevăr. Sau poate doar eu am uitat adevărul și ei au dreptate. Între cuvintele lor și nespusele mele, m-am rătăcit pe mine. Sunt ani de zile de atunci. Nerănind pe nimeni, m-am ucis pe mine. Fără vini și vinovați, numai din intenții bune de ambele părți, cu zâmbet și zile frumoase cel mai adesea, am dispărut. Nici măcar nu știu dacă mai are rost să mă vreau înapoi sau dacă mai este posibil. Nu este nici măcar nefericire, doar un ingrat sentiment de înstrăinare. Înstrăinare de mine. Un mort de care nimeni nu-și va mai aminti peste câteva minute. Nici măcar el însuși.

vineri, 11 iulie 2014

Conversație

Scot telefonul din reflex și sun. Îmi răspunde o voce străină și închid brusc, cu ochii pironiți în ecranul telefonului. Ce am greșit? 'Uiți mereu că nu mai avem telefon.', îmi răspunzi de undeva. 'De ce sunai?' Așa, de ce sunam?! Ca să-ți povestesc ceva ce tocmai am văzut și m-a amuzat. Obișnuiam să fac asta, îți amintești? Mergeam pe stradă și te sunam să-mi ții de urât sau să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat sau ce am văzut. Te găseam la televizor sau la bucătarie, uneori nu te găseam pentru că erai pe la cumpărături. 'Vroiai să-mi povestești de femeia aia mărunțică, nu?', zâmbești tu și-abia atunci înțeleg că nu mai e nevoie de telefon, de companii și antene. Apelul functionează mult mai rapid și, deși nu cred că mai aveți bucătărie sau televizor, vă găsesc oricum. Le vezi pe alea două cum se uită chiorâș că râd de una singură? Habar n-au că nu sunt singură deloc.

marți, 8 iulie 2014

George Bacovia - Gri

Plâns de cobe pe la geamuri se opri,
Şi pe lume plumb de iarnă s-a lăsat; „
I-auzi corbii!“ - mi-am zis singur... şi-am oftat;
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.
Ca şi zarea, gândul meu se înnegri...
Şi de lume tot mai singur, mai barbar, -
Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar...
Iar în zarea grea de plumb
Ninge gri.

Notă: N-am avut în gând iarna când am ales această poezie. Ninge gri uneori şi vara..

vineri, 4 iulie 2014

Dimineaţa

M-am trezit şi am plecat de acasă devreme, la 8 eram deja în service. Un ecosistem aparte, cu mecanici şi casieră, cu recepţie şi ateliere, cu o ordine numai de dânşii ştiută şi, aproape musai, cu ceva de reparat, schimbat, reglat. Îi priveam încă prin aburii somnului cum se agită şi comentează, cum îşi dau sau îşi iau din importanţă, cum calculează, socotesc, aburesc, explică. După o oră eram iar în trafic, visând la o cafea într-o coloană lungă de maşini, al cărei capăt nu mi-era vizibil. Aproape ploua, claxoanele se strecurau printre maşini, tramvaiele erau aglomerate şi aburite, grupuri mari de pietoni se răsfirau printre maşini, mecanic, neatenţi, încruntaţi. La Radio România Muzical, pentru câteva minute, am ascultat jazz.. ca tot e festival. „The best is yet to come..” Am lăsat maşina acasă şi am pornit mai departe pe jos. Era târziu şi întârziam, aşa că am grăbit pasul inspirată de oprirea ploii. Dacă tot întârziam, am avut timp de o cafea, de o vitrină cu pantofi coloraţi şi de puţină lectură în metrou.

marți, 1 iulie 2014

Dansul mirilor

O să mă certați pentru articolul acesta, dar, ca fetița din reclamă, nu mă pot abține. În nu foarte lunga mea experiență cu nunțile, am observat că există două categorii de miri: cei care-și doresc să dea bine și să mulțumească audiența și cei care-și propun să se simtă ei bine. În cazul celor dintâi, dansul care deschide seara este aranjat la milimetru, musai vals, studiat eventual cu un profesor. Din oameni care nu au fost niciodată mișcați (la propriu) de muzică, se transformă brusc în balerini, cu figuri și pași învățați la zi. Frumos, e drept, dar încorsetat într-un clișeu. Pentru ceilalți, dansul este o ocazie în plus de a se ține în brațe, mișcându-se lent pe ritmul melodiei preferate. Fără studii, fără pretenții, fără plecăciuni la final ca profesioniștii. Așa cum li se pare lor distractiv. Sigur, există și cazuri de miri care au făcut o pasiune din dans cu mult timp înaintea nunții și cărora orice vals sau tango le-ai pune la ureche ți-l dansează de nu poți să nu aplauzi. Îi cunosc și pe ei și îi admir, dar tot în categoria doi intră pentru că nu fac efort pentru public. Pur și simplu se pricep.

Nu știu de ce prefer întotdeauna un mire care nu dansează, unuia care se chinuie fără nici o plăcere. Nici miresele care se lasă călcate pe picioare la hore cărora nu le simt gustul și rostul nu mă încântă mai mult. Dincolo de obiceiuri și gura lumii, este o seară pe care o trăiești doar o dată (orice repetiție va avea sigur ceva diferit) și se presupune că este una dintre cele mai fericite din viața ta. Și-atunci de ce atâta luptă? De ce "Ia-mă Pandele și zvârle-mă, ca să vadă mama ca ești de comitet!" ?

Ca să aveți de unde alege pentru nunțile la care veți mai fi miri, am găsit un film pentru voi.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine