miercuri, 29 ianuarie 2014

vineri, 24 ianuarie 2014

Motive de fericire (I)

Așa cum vă povesteam săptămâna trecută, am găsit un proiect interesant. Cum pentru mine fotografiile au alt scop decât o mărturie zilnică a celor mai banale fapte, nu am aderat la acest proiect în totalitate. Am ales să-mi amintesc momentele fericite timp de 100 de zile, în cuvinte, iar nu în fotografii. Iată-le pe primele opt:

#1 Fursecuri cu stafide, făcute cu mama.
#2 Un pic de sănătate acolo unde trebuia.
#3 Program de sâmbătă: film, ciocolată, portocale.
#4 O dimineață așa cum trebuie.
#5 Uneori și intenția contează. Telefonul sună. Fursecuri cu ciocolată.
#6 Două ore de plimbare prin magazine. Achiziție: două perechi de șosete. Mișcare multă cu cheltuială puțină.
#7 Trei ore și ceva de ședință. Întârziere mare. Întâmplarea a făcut să ne întâlnim totuși. Aliniere fericită de planete.
#8 Câteva minute la ceas de seară, în drum spre metrou. Un gest.

Nu pare mare lucru, dar să știți că se simte. Încercați.

miercuri, 22 ianuarie 2014

Crăciun thailandez 2556



Notă: După calendarul thailandez, 2013 a fost anul cu numărul 2556. Un altfel de brad se poate împodobi pe malul mării, fără să dăuneze nimănui. Fotograf: Luiza Clinciu

marți, 21 ianuarie 2014

Despre răutate

Nu, nu pot să mă abțin. Știți vorba aia "C-așa-mi vine câteodată.." Ei bine, îmi vine! Nu știu alții cum sunt și nici nu mă interesează în ce condiții minunate trăiesc de uită ce e aia rea voință și nu le pasă de capra vecinului. După mine, oricât de sărac ai fi, parcă tot să fi om e mai bine. Dar constat că noțiunea de om are conotații din ce în ce mai proaste. Să fi om înseamnă să distrugi, să risipești, să omori, să chinui, să faci rău de plăcere sau doar pentru că poți.

Spitalul a ajuns casa groazei. Și nu pentru că te duci acolo bolnav și în suferință, ci pentru că te așteaptă toate ororile la care nici nu te-ai gândit. Nu zic că e așa în toate spitalele și cu toți medicii, dar și unul singur e prea mult. Dacă nu ai Audi sau Mercedes nu ți se deschide sfoara care păzește parcarea din fața spitalului de urgență, iar după ce totuși ți s-a deschis trebuie să faci o mică donație. Așa că ori te târăști din mijlocul traficului oprit și revoltat, ori chemi Salvarea că ei au intrare separată. Dacă doar vrei să aștepți pe cineva la ieșirea din spital și nu ai mașina corespunzătoare, poți încerca prin împrejurimi. Evident, străzile sunt împânzite de parcări de blocuri plătite la ADP, parcări de firmă păzite de neamul bodyguarzilor (care-și fac datoria și noaptea când firmele sunt închise și parcările goale), parcări publice păzite de indivizi dubios de amabili sau indicatoare de circulație cu opritul interzis. Alegem cu toții ultima variantă, în speranța că polițistul are ceva mai multă înțelegere.

Dacă bodyguard-ului i se pare că suferi destul, ți se dă voie la camera de gardă, dar numai după o spovedanie în fața măritului paznic. Până să ajungi la medic, te mănâncă sfinții. Limbajul nu este tocmai de înaltă calitate și nici numărul de decibeli nu se potrivește cu locația, dar bodyguarzii au fiecare sectorul lui și telefonul mobil costă, așa că se zbiară ca pe uliță. Dacă asistenta te place, e bine. Dar să nu întinzi coarda solicitând altceva decât ți se oferă, iar atunci când primești si cea mai vagă atenție să fii recunoscător până la stele. Să nu le deranjezi niciodată noaptea. O faci pe riscul tău. Va trece mult timp până voi uita replicile "Nu o doare, e nebună." și "Care dracu' sună, nu vedeți că e noapte?!" Și multe altele... Mai sunt infirmiere cu limbaj de mahala, doctori care se oftică dacă soliciți părerea și unui doctor de altă specialitate, angajați de la bucătărie care lasă mâncarea pe noptieră unor pacienți din secția de ortopedie care nu se pot mișca și multe alte specii pe care le-aș dori pe cale de dispariție.

Și nu doar spitalul e infestat. Înțelegerile amiabile se transformă imediat ce s-a găsit un polițist dispus să accepte altă variantă, traficul e o junglă barbară unde cine înjură mai tare are prioritate, stațiile de metrou sunt scene de luptă (pe locuri, pe ziare, pe covrigi, pe aer), corporațiile astea minune care au înflorit hrănesc un egoism feroce îmbrăcat într-o glazură mucegăită de 'mare familie'. Dacă cineva e fericit și anunță public, ceilalți îl privesc cu invidie și îi întorc spatele cât de repede. Dacă se miroase vreun necaz, toți vor să știe și cele mai intime detalii, ca să aibă materiale de discuție la cafea. Dacă nu află detalii, le inventează.

Am trecut prin atâtea etape de evoluție încât încep să cred că ni s-a urcat la cap. Și, credeți-mă, alergăm la vale cu toată puterea. Sigur, ni se pare că o ducem bine față de cei din Evul Mediu, dar răutatea e în floare. Prostia, înfumurarea, egoismul, nepăsarea, risipa ne vor duce din ce în ce mai jos. Pentru că dacă nu vom conștientiza că trebuie să țintim dincolo de putere și confort și că trebuie să și dăm ceva bun înapoi, nu doar să consumăm isteric, o să distrugem și ce a mai rămas întreg din lumea asta. Iar asta n-are legătură cu nivelul de trai, are legătură cu nivelul de bunătate.

duminică, 19 ianuarie 2014

Lucian Mănăilescu - XXVIII

Între bucurie și lacrimi, între aproape
și departe, sufletul meu se izbea
de ceva luminos...

Era o scară cu umbre, urcam și urcam
spre înaptul din sufletul meu
cu aureole trucate.

Doar atât, mă temeam
că scara e prea subțire
ca să urc până la cer
cărându-mă și pe mine în spate...

joi, 16 ianuarie 2014

#100happydays

Povestea începe cu “Sigur o să spuneţi că nu aveţi timp..” Dacă totuşi credeţi că o provocare la început de an este exact ce vă trebuie, vă propun 100 de zile de fericire. Organizatorii vă roagă doar să faceţi în fiecare zi o fotografie a ceva ce vă face fericiţi şi s-o postaţi pe Facebook sau să o trimiteţi prin e-mail. Dacă vă ies 100 de zile, primiţi din partea lor un album cu toate cele 100 de fotografii, ca să vă aduceţi aminte. Mai multe detalii găsiţi aici.

Nu ştiu dacă o să am mereu timp de făcut fotografii şi trimis/postat, dar aş vrea să încerc măcar să identific motivul fericirii, să găsesc timp să mă gândesc la asta şi, mai ales, dacă văd că se termină ziua fără nimic să mă duc la culcare mai târziu (ca să am timp să găsesc ceva totuşi). Ce ziceţi? Cum ar fi să fiţi fericiţi 100 de zile la rând?

miercuri, 15 ianuarie 2014

Azi, fără cuvinte


Notă: Nu este prima dată când vedeţi fotografia aceasta, îmi cer scuze, dar astăzi nu am nici cuvinte, nici imagini, iar fotografia aceasta exprimă cel mai bine ce am.

vineri, 10 ianuarie 2014

Rezoluţie pentru 2014

Sunt uimită de cât de mult aţi apreciat un înlocuitor de brad, unul care nu a distrus un copac, nu e nici din plastic şi, sigur, nu e fabricat în China. Nu a avut nici formă, nici dimensiuni de brad. A fost, e drept, o bucurie să-l avem în casă şi a împrăştiat discret miros de cetină. A fost împodobit, dar nu asortat şi nici după culorile anului. Deci se poate.. În loc să hăcuim milioane de brazi în fiecare an, ne-am putea bucura doar de un astfel de înlocuitor. Căci bucuria stă în fiecare din noi, iar bucuria bradului e între munţi.

Aş propune să vă alegeţi bradul direct din pepinieră, când este încă viu şi printre prieteni. Să daţi o şansă celor care rămân nevânduţi prin pieţe şi ajung araci sau lemne de foc. Să faceţi şi o excursie cu ocazia asta, să vă bucuraţi de brad la el acasă, să îi apreciaţi adevărata măreţie. Poate îl veţi dori mai mult pe munte, decât în sufragerie. Poate copiii se vor bucura mai mult să-l planteze şi să-l viziteze, decât să-l privească uscându-se. Bradul i-ar recompensa în fiecare an, dându-le crengi verzi şi parfumate pentru a le împodobi de Crăciun.

miercuri, 8 ianuarie 2014

Cum ar trebui să arate bradul


Notă: Aşa ajunge să arate bradul, când locuieşti cu două pisici. Remarcaţi instalaţia de lumini.

luni, 6 ianuarie 2014

Cele mai citite articole în 2013

Uitându-mă în urmă, constat fără să vreau că timpul fuge, iar arhiva Dicționarului se umple. Mi-aduc aminte de primul articol, scris într-o vară tristă, și-mi aduc aminte de multe altele, scrise în momente fericite sau mai puțin. Sunt fascinată întotdeauna de articolele cele mai citite sau comentate, pentru că de multe ori nu sunt cele la care m-aș fi așteptat. Nu încetați să mă uimiți, să mă învățați, să-mi dați motive în plus de analiză și observație. Vă mulțumesc pentru asta și vă dau din culise câteva detalii statistice.

Doamnelor și domnilor, cele mai citite (sau răsfoite) articole ale Dicționarului (din vara lui 2009 și până în prezent) sunt:

  1. Isaac Asimov - Ce-și face omul cu mâna lui (o traducere delicată a titlului original “Silly asses”) - Trebuie să recunosc că este o surpriză plăcută pentru mine. Este atât de mult adevăr în această povestire și atât de simplu și corect împărtășit, încât m-aș bucura să rămână și în următorii ani în topul lecturilor.
  2. Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți - Iarăși o alegere bună, pe care o recomand și o aprob din tot sufletul. Este una dintre cărțile care mi-a luminat drumuri, mi-a dat de gândit și mi-a răspuns la întrebări.
  3. Despre bătrânețe - Un eseu scris într-un moment de refulare, o bucată de observație și amintire.. Nu este doar un act de conștiință socială, este o proiecție a fiecăruia dintre noi. Credem că avem timp. Deocamdată.
  4. Visul II - Proză scurtă, episodică, o poveste de dragoste pe care nu o voi termina sau șlefui suficient niciodată. Pentru că nu va fi niciodată suficient timp sau spațiu pentru ea.
  5. Erving Goffman - Viața cotidiană ca spectacol - O temă cu bibliografie impusă mi-a deschis ochii asupra condiției umane, asupra celor de lângă mine și, prin ei, asupra mea. O lectură care m-a conectat la realitate și mi-a dat darul observației. Mă bucur să găsesc această recenzie în top.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine