marți, 31 decembrie 2013

În prag de an nou

N-am învârtit la sarmale până acum, așa că îmi pot permite să nu fiu nici sub duș, nici în lumea odihnitoare a viselor. Am găsit un moment bun să-mi pun o dorință pentru 2014, așa mi-a spus cineva că trebuie. Și mi-a mai spus că eu voi fi cea care o va îndeplini. De aici dilema, să-mi doresc ceva ce știu că pot realiza sau să-mi doresc ceva ce mă va motiva să realizez mai mult decât îmi este plapuma? E greu să-ți alegi dorințe, așa cum e greu să devorezi toate felurile de mâncare în care sunt îngropate sărbătorile.

Vă doresc să găsiți dorința potrivită pentru anul acesta și s-o îndepliniți cu vârf și îndesat. Vă doresc să aveți de toate, dar să nu faceți risipă, să primiți numai bucurii și lucruri frumoase și să vă bucurați dăruind. Să ne auzim cu bine și în zilele și anii ce vor veni. La mulți ani! și OFZ.

sâmbătă, 28 decembrie 2013

The Holiday (2006)

Nu sunt multe filmele pe care îmi amintesc să le fi văzut de mai multe ori. Dar de fiecare dată când văd un film, fie el nou sau vechi, pe lângă povestea lui construiesc povestea mea. Înțeleg ce vreau să înțeleg, ce mi se potrivește la momentul respectiv.

Prima dată când am văzut The Holiday am simțit spiritul sărbătorilor rezolvând toate problemele, am recunoscut magia puternică a zăpezii, a pădurii, a Crăciunului. A doua oară, am găsit poveștile de dragoste cu happy-end, diferite, naturale, posibile.

De data aceasta, am observat un schimb de daruri interesant. Ea s-a oprit din propriul drum pentru a face loc și timp unui om plin de poveste. I-a dăruit atenție. Iar el, l-a rândul lui, i-a oferit încredere: Arăți a personaj principal. Nu știu de ce te încăpățânezi să joci roluri secundare în propria ta viață. Viața e un schimb de daruri, în care ar trebui, pe rând, să oferim și să primim. Știu, e greu și pentru cei care nu știu să primească și pentru cei care nu reușesc să ofere. Dar, ca peste tot, fericirea stă în echilibru.

marți, 24 decembrie 2013

Dorințe, mulțumiri, amintiri

Nu ninge. Numărătoarea mea de fulgi dă cu rest. Ce vă ziceam eu de făcut planuri? În fine, așteptând ca decembrie să nu se facă de râs, vă doresc sărbători frumoase, alături de cine contează. Să nu uitați să vă doriți, să visați, să vă așteptați la lucruri bune și împliniri, să zâmbiți și să duceți la capăt cu drag fiecare zi. Sărbători fericite!

duminică, 22 decembrie 2013

Ion Minulescu - Rânduri pentru Moş Crăciun

Iartă-mă că te salut numai din uşă...
Te-aş pofti şi-n casă,
Dar mi-e teamă
Că-mi aduci aceeaşi veşnică păpuşă
Şi acelaşi vechi refren de panoramă!...

Iartă-mă că-ţi spun ce cuget, Moş Crăciun...
Dar eu - zău - nu văd de ce mai vii!...
Ce folos că eşti bătrîn
Şi-ai suflet bun,
Dacă-n tolbă n-ai decît minciuni pentru copii!...

Nu-ţi mai pierde timpul cu poveşti
Pentru cei ce nu mai cred în ele...
Tu - e drept - n-ai fost decît aşa cum eşti -
Omul cu păpuşi de porţelan
Şi acadele...

Dar eu nu mai sînt copilul de-altădată,
Să mă-ncînt numai de chipuri ce se şterg -
Mie-mi trebuie-o femeie adevărată,
Nu femei-păpuşi de Nurenberg!...

Iată!...
Asta este tot ce-am vrut să-ţi spun...
Şi ţi-am spus, să ştii şi tu ce-aş vrea!...
Ţine minte,
Ţine minte, Moş Crăciun...
Şi la anul, dacă vii din nou, să-mi vii cu Ea!...

vineri, 20 decembrie 2013

Franz Kafka – Procesul

hypercultura.ro
Nu cred că este vreodată prea târziu să citeşti o anumită carte. O dovedeşte faptul că recitesc ‘Aventurile lui Cepelică’ la vârste ciudate şi că am reuşit să termin ‘Alice în ţara minunilor’ abia acum câţiva ani. Nici motivul pentru care aleg o carte nu este mereu erudit. ‘Procesul’ l-am ales pentru că Milan Kundera vorbeşte des despre Kafka în cărţile lui. Şi trebuia să aflu de ce. Într-un fel, am aflat.

Cred că secolul 20 a fost lumea lucrurilor paradoxale, a uimirii, a regimurilor absurde, a gândirii deopotrivă înafara şi înăuntrul cutiei, a celor mai surprinzătoare invenţii. Şi mai cred că societatea a refuzat să mai evolueze şi a ales să se tot transforme, în cercuri mărunte şi tulburi. Dacă gânditorii începutului de secol descopereau filosofia înaltă a liberului arbitru, după jumătatea secolului, spiritul de turmă a preluat controlul, absurdul nu a mai fost o raritate, caprele tuturor vecinilor au trebuit să aibă aceleaşi dimensiuni şi producţie de lapte, moda a ajuns lege. ‘Procesul’ povesteşte despre cazurile unei justiţii universale, în care apărarea este îngăduită într-o formă clandestină şi din mrejele căreia nu ai cum să scapi. Există trei variante: să fi declarat nevinovat (dar asta nu s-a întâmplat niciodată), să amâni procesul la infinit sau să fi declarat nevinovat temporar şi acuzat oricând se împiedică cineva de dosarul tău. Justiţia lui Kafka se desfăşoară prin podurile unor case sordide şi întortocheate. Ţine de oameni care-şi fac tablouri măreţe, deşi sunt simpli funcţionari de rang mic. Te urmăreşte acasă, la servici, la biserică. Se află imediat că ai un proces şi primeşti din toate părţile sfaturi care doar te încurcă. Avocaţii trăiesc bine, dar nu rezolvă niciodată un caz, de cele mai multe ori nu fac absolut nimic.

Nu poţi să citeşti ‘Procesul’ fără să constaţi nişte asemănări, fără să observi nişte tipare umane, tipare care urmăresc aceleaşi ţeluri ca noi toţi, care caută aceleaşi adevăruri şi sunt surprinse de aceleaşi întâmplări. Kundera povesteşte într-una din cărţile sale că Franz Kafka a lăsat prin testament unui prieten toate scrierile sale, cu singura condiţie să nu publice decât ce a ales el să publice în timpul vieţii. Prietenul său s-a îmbogăţit şi a devenit celebru pentru că a publicat toată opera lui Kafka, inclusiv corespondenţa şi jurnalele. Într-un fel, toţi suntem judecaţi cândva.

luni, 16 decembrie 2013

Graba după Crăciun

A început în noiembrie. Magazinele au afișat victorioase globurile roșii și super-ofertele. Colindele au ocupat cu de-a sila toate difuzoarele, sacoșele au devenit mai colorate și mai umflate, ocările la adresa guvernanților mai pline de venin, curierii mai ocupați. Ștefan Bănică a ocupat Sala Palatului, Ștefan Hrușcă s-a întors în țară. Toată lumea vinde, toate lumea cumpără. Adidași de piftie, varză murată, făină cât cuprinde, hârtie de împachetat. Ne aducem aminte de ai noștri și de ai altora mai fără posibilități. Îmbodobim, curățăm, înnoim.

Ca noi toți, am început prin a primi daruri și abia după ce anii și veniturile au crescut, am început să și ofer. Dar înainte de zăpăceală și alergătură, de lista de cumpărături și de vitrine apetisante, de Crăciun îmi amintesc de ei. Și nu pentru că ar fi fost generoși cu darurile, ci pentru că ea mirosea a cozonac și el a brad. Pentru că mă întâmpinau în prag, cu ușa larg deschisă, cu toată casa mirosind a bunătăți și a pregătiri. Pentru că nu cumpărau bradul până nu ajungeam eu, ca să mă pot bucura de alegere și de cărat. El baza, eu vârful. Mergeam așa, ca Stan și Bran, mândri și fericiți. Pentru că ea îmi cocea un cozonac special, cu de toate, într-o cană de metal și aveam voie să-l mănânc deși era zi de post. Pentru că jucam nesfârșite partide de table cu el, iar ea ne aducea pâine cu gem, de încurajare. Pentru că el îmi punea o cantitate impresionantă de cafea în cana de cacao cu lapte, să nu simt gustul laptelui care nu-mi plăcea. Pentru că ea mereu îmi tricota câte ceva. Pentru că stăteam amândouă cu nasul lipit de geam, uitându-ne cum ninge, iar el ne cânta: "La fereastra unde șade o pisică, două fete e-o plăcere să privești. Amândouă și cea mare și cea mică.."

vineri, 13 decembrie 2013

Portret (XXVI)

În goana de la metrou, ștafeta se dă între coșul cu ziare și ultimii centrimetri rămași între ușile care tocmai se închid. Numărul sacoșelor s-a înmulțit, pașii sunt din ce în ce mai grăbiți, mințile din ce în ce mai ocupate cu lista de cadouri. Cobori la Aurel Vlaicu pentru un mall, la Lujerului pentru altul, la Politehnica pentru un al treilea sau, dacă nu mall vrei, la Obor pentru o pulpă de porc. În caruselul luminat și gălăgios al pașilor și minților grăbite, un bărbat fără picioare, cărând două cârje supradimensionate pentru el, se chinuie să coboare scările. Tocmai în drumul lui nu s-a nimerit nici o scară rulantă, așa că nu are motiv de grabă. Lumea îl privește mirată, de sus, întrerupând doar pentru o clipă vacarmul gândurilor de sărbătoare.

vineri, 6 decembrie 2013

Fericirea vine pe sub uşă

Se spune că nenorocirea loveşte rapid şi, adesea, repetat. Că nu o aştepţi niciodată, dar vine singură, când ţi-e lumea mai dragă, fără să-ţi lase timp de pregătiri. Fericirea însă.. parcă o aşteptăm cu anii şi nu se sinchiseşte să apară. Totuşi, uneori miroase a iarnă, a mare, a ciocolată caldă, a ceva care-ţi aminteşte de un moment plăcut. Uneori o rază de soare se trezeşte să-ţi pice direct pe faţă. La început vezi doar praful care se zbânţuie prin aer, dar apoi, încet-încet, o zăreşti. Timidă, aproape transparentă de emoţie, prelingându-se pe lângă ziduri, pe sub uşi, fericirea îşi face drum către tine. O aştepţi din ce în ce mai încrezător, atent să nu cumva să-i taie cineva drumul, şi un zâmbet şiret începe să ţi se lăţească pe faţă. Cel mai bine e s-o împarţi cu cei din jur, să-i anunţi venirea,să-i convingi să o aştepte şi ei cu tine. Astfel, ea creşte, capătă curaj şi viteză.

E simplu să fi fericit. Trebuie doar să laşi un pic de spaţiu sub uşă, să aibă loc să ţi se strecoare în viaţă. Trebuie doar să ai încredere că o să ajungă la tine şi să faci rost de oameni cu care s-o împarţi, ca să-i dai curaj şi să-i grăbeşti pasul. Şi-apoi să fi recunoscător.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine