luni, 29 aprilie 2013

Hyde Park on Hudson (2012)

foto: imdb.com
Se spune că în spatele fiecărui bărbat de succes stă o femeie. Uneori mai multe. Depinde de bărbat și de femei. Adevărul este că bărbații de succes sunt dificili. Au nevoie de multă atenție, înțelegere și compromis. Trăiesc după reguli aparte și sunt învățați să se impună. Femeile din jurul lor fie conduc din umbră, fie oferă liniște, absorbind energia negativă și epuizarea.

Hyde Park on Hudson vorbește despre o întâlnire între Franklin Roosevelt și regele Angliei, George al VI-lea. Și despre femeile din spatele lor. În spatele președintelui american, stau mama sa, soția exilată, o amantă căsătorită, o amantă secretară și cealaltă amantă. În spatele regelui stă soția sa, o femeie de viță sub demnitatea unui rege britanic, cu care a fost lăsat să se însoare doar pentru că nu era primul născut. O femeie deșteaptă, activă, impicată, cu care s-a căsătorit din dragoste. Atât femeile președintelui, cât și soția regelui își iubesc bărbații. Unele atât de mult încât acceptă să-l împartă, atât de mult încât îl pun mereu pe primul plan, ascunzându-și boala, necazurile, suferințele, atât de mult încât îi stau alături în umilință și război.

Dacă citiți revistele pentru femei o să găsiți acolo sfaturi pentru o altfel de dragoste. Una în care faptul că aduce flori, spală vasele și până la urmă este de acord cu femeia în orice situație e semn de dragoste eternă. Una în care bărbatul trebuie schimbat, manipulat spre altar și viață de familie, supus unei permanente și chinuitoare întrebări: „Oare ea ce zice de asta?” Sfaturi de genul „Cum să-l cucerești în zece pași”, „Cum să afli dacă te minte”, o întreagă filosofie matriarhală lipsită de înțelepciunea acestui termen. Nu, bărbatul nu trebuie să te placă și în pijama de diftină, cu mâncarea arsă, bigudiuri și plasturi de coșuri, bătături și papuci de plastic. Așa cum nici femeia nu trebuie să te placă atunci când miroși urât, porți tricouri rupte și pătate și zbieri la meci injurii de nerepetat. Dragostea nu trebuie să fie oarbă. Atunci când orbește se transformă într-o obișnuință lipsită de strălucire.

Hyde Park on Hudson este, în ciuda întâlnirii dintre două personalități ale istoriei, un film despre femei. Și despre cum aleg ele să iubească. Dincolo de orice regulă socială sau personală. Până la capăt.

duminică, 28 aprilie 2013

Un strop de duminică

"Better was it to go unknown and leave behind you an arch, then to burn like a meteor and leave no dust." - Virginia Woolf (Orlando)

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Un caz

Prăbușit între prea multe ipostaze, un om se căuta pe sine. Alegea în gând, alcătuind o listă de judecăți. Reflexiile venite din ochii celorlalți mai mult îl zăpăceau și, într-un moment de răzvrătire, se propti cu ochii în soare, ca să-l orbească și să-i dea pace. În cele din urmă, se decise. Ridică un deget și desenă câteva litere în praful depus între timp pe inimă: "Caz închis. Unic proprietar. Așteaptă revendicare."

joi, 25 aprilie 2013

JM Coetzee – Tinerețe

Este al doilea volum al trilogiei autobiografice Scene din viața provincială, trilogie din care v-am povestit deja despre ultimul volum, Miezul verii. Uneori sunt bune lucrurile și luate de la coadă la cap.

Dacă în ultimul volum informațiile biografice veneau de la cei care l-au cunoscut pe protagonist, în volumul dedicat tinereții perspectiva este complet diferită. Cititorul este prezent în viața personajului și îl poate vedea în plină acțiune, ajutat fiind de un povestitor care îi deslușește și gândurile. Cei câțiva ani petrecuți în Anglia sunt motivul pentru disgrația în care protagonistul își trăiește maturitatea. Mi s-a răspuns la întrebările stârnite de ultima parte a biografiei, dar am descoperit o lume foarte asemănătoare cu ce trăim azi, deși în calendarul lor scria 1962. Gândurile și visele tinereții, entuziasmul, curajul, lașitatea, căutările, eșecurile, speranța și dezamăgirile, toate îmi sunt cunoscute, îmi sunt prietene:

"Vrea să dovedească ceva: anume, că fiecare om e o insulă;"

"Ceea ce-l va vindeca, de-ar fi să se întâmple, va fi iubirea. N-o fi crezând el în Dumnezeu, dar crede în iubire şi în puterile iubirii. Iubita, cea care-i va fi sor - tită, va vedea imediat prin exteriorul ciudat, chiar şters, pe care-l oferă el, şi va zări focul ce arde înăuntrul lui"

"Căci el va fi artist, asta a hotărât de mult. Deocamdată trebuie să fie obscur şi ridicol, deoa rece, nu-i aşa, soarta artistului e să îndure obscuritatea şi ridi - colul, până în ziua în care i se va dezvălui adevă rata forţă, iar cei care l-au luat peste picior şi l-au bat jocorit vor fi reduşi la tăcere."

Voi citi și volumul dedicat copilăriei, pentru că atât în tânărul JM Coetzee, cât și în adult, zace o putere dată de pământul natal în care a fost deopotrivă acasă și străin. A fi alb în Africa de Sud în anii '60 era și binecuvântare și rușine.

vineri, 19 aprilie 2013

De weekend

O să încep ca la compunerile de la şcoală prin a vă anunţa că a venit primăvara. Cea frumoasă, dacă vreţi să extind. Aşa că lumea s-a organizat cu mic cu mare şi vă oferă în acest weekend diferite variante de expoziţii şi târguri.

La Piteşti e Simfonia lalelelor. Dacă doriţi să vă coloraţi privirea şi să vă stârniţi mirosul, iubiţi o flore. N-o să regretaţi. Costă puţin, dar oferă mult.

În Bucureşti, la Sala Dalles, e târgul de bijuterie contemporană, AUTOR. O expresie combinată de artă, geometrie, ingeniozitate, culoare şi farmec. În plus, e foarte fotogenică.

Dacă vă plac altfel de bijuterii, la aeroportul Băneasa este târg de aviaţie românească. Aşa cum îi stă bine, include şi o demonstraţie, căci numai în zbor avioanele ating perfecţiunea.

De dulce şi de post e târgul de Sfântul Gheorghe de la Muzeul Ţăranului Român. Mere, magiun, prăjituri, miere, zaharicale, plăcinte, halviţă şi ciocolată de casă, afumături, brânzeturi, caşuri, caşcavele şi dulceţuri, siropuri şi zacuscă, kurtos, turtă dulce. Pe alese şi poftite.

marți, 16 aprilie 2013

Rainer Maria Rilke - Cântec de dragoste

Cum să-mi împiedec sufletul
să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău?
Cum să-l înalţ deasupra ta
spre alte lucruri, altundeva?
O, cum, cum l-aş aduna
lângă ceva pierdut în întuneric,
într-un ungher tăcut, străin, nefrămătând,
ce nu se-ndepărtează
când adâncurile-ţi lunecă departe, unduind.
Ci tot ce ne-nfioară, pe tine şi pe mine,
ne împreună totuşi aşa cum un arcuş
din două strune-un singur sunet scoate.
Pe ce vioară suntem înstrunaţi?
Şi ce artist ne ţine-n mâna lui,
cântec cum altul nu-i?

duminică, 14 aprilie 2013

Nici Iadul nu e departe

Probabil vă amintiți că v-am povestit cum am găsit în drumurile mele Raiul. La fel de simplu și de neașteptat am întâlnit și Iadul. Bănuiam că mă pândește, dar nu i-am dat niciodată atenție, ocupată fiind cu fericirea mea. Și dacă Raiul te mai iartă, căci e deprins cu cele bune, Iadul nu are pic de milă. Îți numără greșelile până la sânge, iar când reușește să te doboare, își râde de tine lovindu-te în cădere. Căci nimic nu-i place mai mult Iadului decât să te vadă căzând, zvârcolindu-te în mizerie, suferind, implorând.

Uneori e de-ajuns o clipă de neatenție pentru ca norișorul pufos să ți se destrame sub picioare. Alteori nu ai nici măcar norocul de a cunoaște imprudența care ți-a cauzat căderea. Te trezești într-un coșmar, privind cu multe lacrimi la fericirea care nu mai e a ta, amintindu-ți, sperând. Iadul te îngroapă ca zăpada. Fie te sufocă și te ucide lent, fie îți lasă o șansă pentru care trebuie să lupți până la ultima picătură de energie. Și lupți, pentru că moartea prin înghețarea sufletului e mai lentă și mai chinuitoare decât orice. În plus, cunoști fericirea de a aluneca pe zăpadă.

vineri, 12 aprilie 2013

David Lodge – Afară din adăpost!

Afară din adăpost! este un roman autobiografic, mascat sub povestea unui băiat de 16 ani. Amintirea războiului și a perioadei de lipsuri care a urmat, experiența unei vizite în Germania învinsă și descoperirea vieții cu inocența unui copil, fac din tânărul englez, din clasa inferioară a clasei de mijloc, personajul perfect pentru autobiografia lui David Lodge. Așa cum mărturisește în posfață, unele dintre personaje sau întâmplări sunt fictive, dar au rolul de a ilustra o perioadă istorică cel puțin controversată, Europa anilor '50.

Povestea este spusă cu umor, în stilul ironic al autorului, dar are de data aceasta o emoție aparte, o sensibilitate nedeghizată și o anume nostalgie. Îmi place degajarea cu care vorbește despre orice, filtrând totul prin gândurile unui adolescent și împrumutându-le din naivitatea acestuia. Îmi place cum strecoară ciudățeniile și inadvertențele acelor vremuri, cum tratează o realitate crudă, fără a o judeca, fără a emite acuzații.

Afară din adăpost! a fost mult mai prost primit decât celelalte romane ale lui Lodge, dar mie mi-a plăcut cel mai mult, dintre cele pe care le-am citit. Mi se pare sincer, descriptiv, cu poveste bogată și realistă, scris cu suflet într-o formă prietenoasă.

luni, 8 aprilie 2013

Portret (XXIII)

Se spune că nu ești cu adevărat un locuitor al New York-ului până nu ai plâns la metrou. Fata din fața mea tocmai devenise un bucureștean adevărat, judecând după zicala de mai sus. Niște lacrimi nerușinat de mari duceau la vale ce mai rămăsese din machiaj. Fata nu scotea nici un sunet, privea în gol și-și frământa mâinile, de parcă ducea în spate tot viitorul lumii. Calcule nevăzute pluteau în jurul ei, căutând rezolvarea perfectă a ecuației cu prea multe necunoscute în care se găsea. Nimeni nu părea să-i observe frământarea, până când o fetiță de vreo patru ani a exclamat în gura mare: „Uite mami, fata plânge!”. „Sttt!”, o repezi maică-sa, trăgând-o de mână. Copilul tăcu, dar continuă să privească fenomenul de care se simțea cumva aproape.

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Alice in Wonderland (2010)

Uneori, când fugi de ceva, nimerești într-o gaură de iepure ciudată. O gaură fără fund, în care lucrurile zboară aiurea, nu ai de ce să te agăți, iar gravitatea își face de cap. Aluneci o vreme prin ea, paralizat, uimit că totuși poți respira. Din când în când, vezi pământul și-ți faci speranțe că îți va opri căderea, dar constați repede că era doar o cotitură și căderea continuă. În cele din urmă te tezești pe pământ. Unul aparte, în care nu recunoști nimic, în care nu-ți trebuie nici mâncare, nici haine noi, în care oamenii par nebuni, animalele vorbesc și cărțile de joc vor să te ucidă. Îți tot spui că e doar un vis, că te vei trezi curând din coșmar, dar rănile dureroase te fac să te îndoiești că ceea ce ți se întâmplă nu e real. Alergi speriat, căutând o ieșire, accepți să faci cele mai năucitoare lucruri, te transformi, te lupți cu balauri, te agăți de fiecare poveste fără noimă pe care o auzi, sperând că vei găsi o cale de scăpare.

Uneori, povestea se termină cu bine. Sunt cazuri însă când nimeni nu i-a mai văzut vreodată pe cei căzuți în gaura de iepure. Sunt și cazuri în care s-au întors nebuni, încurcând realitățile, și căutând până la sfârșitul vieții ieșirea.

miercuri, 3 aprilie 2013

Anton și Eulalie



Notă: Anton și Eulalie sunt doi stejari roșii, primiți în cadrul campaniei vAlluntar2. Vă mulțumesc pentru comentarii și nu vă uit la porția de oxigen.

luni, 1 aprilie 2013

Capricii

Pisica se lăfăie într-o pată de soare azi. Nu-i mai pasă de pătura de care nu s-a despărțit toată iarna, nici de noi, cei care i-am fost sobă, saltea sau pernă. Are pata ei de soare și e fericită așa.

Firul de la încărcătorul laptop-ului își alege atent și cu temei momentele în care nu are chef să funcționeze. Dacă nu simte exact momentul când mai ai două minute de baterie și tocmai lucrezi la un document important, nu e fir destul. Se întrerupe silențios, cu degetele încrucișate, ca nu cumva să te prinzi.

Vecina prăjește ceapă numai cu ușa apartamentului deschisă. Nu-i place să simtă mirosul în casă și parcă se întâmpla ceva rău dacă deschidea fereastra. Nu-și mai amintește ce anume, dar era ceva rău.

Un șoarece tacticos locuiește de câteva zile în hornul de aerisire de la bucătărie. Nu știu de ce, dar preferă etajul meu. Ca să nu deranjeze, așteaptă să adormim cu toții și abia apoi se apucă de treabă. Sapă un canal de trecere, din horn în bucătărie. O asigurare pentru copii.

Azi nu vreau să muncesc. Nu vreau și pace. În isteria asta de primăvară, mă uit cu încredere la noul film Alice in Wonderland, căutând soluții.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine