vineri, 27 februarie 2015

Portret XXX

Părea o dimineaţă obişnuită, dar cumva şuvoiul de oameni dispăruse ca prin farmec şi doar câţiva temerari mai aşteptau ca şi mine metroul. O vacanţă suspectă, vreun anunţ de grevă sau pură întâmplare. Am coborât ca de obicei, la aceeaşi staţie, acelaşi peron, aceeaşi schimbare de direcţie magistrală a fiecărei dimineţi. Dar liniştea dubioasă m-a fascinat şi, fără să-mi dau seama, am ales calea uşoară, scara rulantă, scurtătura pe care nu o folosesc aproape niciodată. Culoarul din faţa mea era la fel de gol. Luminat, curat, dar lipsit de agitaţia unei zile obişnuite. Doar undeva spre mijlocul lui, câteva zeci de oameni fuseseră împietriţi de un vrăjitor fără inimă. TIneri, oameni cu copii de dus la şcoală, oameni trecuţi de prima tinereţe, purtători semeţi de păr argintiu, adolescenţi. Cu privirea goală, nemişcaţi, tăcuţi, sprijiniţi de ziduri. Din rândul celor câţiva care veneau în spatele meu, a răzbătut o voce: uite, n-au adus ziarul gratuit. Îl aşteaptă.

vineri, 20 februarie 2015

Balonul de săpun

E cel mai frumos lucru pe care l-ai văzut vreodată. Ştie să zboare, reflectă lumina ca nimeni altul, este magic alcătuit din apă şi puţin săpun. Se amestecă în atâtea forme şi miroase a soare. Se înaltă, se joacă mereu în vânt, ţi se aşează delicat pe nas, ca un fluture cu aripi de curcubeu. Îţi trebuie doar o clipă de neatenţie ca să dispară pentru totdeauna. Şi va fi numai vina ta.

sâmbătă, 7 februarie 2015

John Updike – Vrăjitoarele din Eastwick

Atunci când filmul precede cartea, așteptările sunt mult mai mari. Știi deja subiectul, ai primit o versiune a personajelor și o interpretare regizorală a ideilor vehiculate. De cele mai multe ori, prefer cartea. Descopăr noi valențe, înțeleg alte aspecte și constat, cu bucurie, complexitatea poveștii.

În Vrăjitoarele din Eastwick am descoperit mai mult decât o poveste cu vrăjitoare tinere și frumoase, orbite de același bărbat malefic. Puterile lor nu sunt nici de seducție, nici distructive, iar zborul lor nocturn nu este o simplă călătorie pe mătură. În Vrăjitoarele din Eastwick am descoperit feminitatea. Văzută din atâtea perspective încât în sfârșit mi-am dat seama de ce este așa de greu de înțeles. Între rolul de mamă și de activist al societății, între nesfârșitele senzații și sentimente, între sexualitate și rolul de obiect decorativ, manifestat în artă sau în slujba de soție, conceptul de feminitate se pierde în nesfârșite interpretări. Vrăjitoarele întruchipează acele aspecte care scapă și bărbaților și femeilor. Acceptarea propriului corp, manifestările sezoniere, dependența de artă, dragostea, protecția, libertatea spiritului, temerile și, mai ales, diversitatea, puterea de a alege.

Sunt atâtea rânduri printre care trebuie să citești romanul lui John Updike, încât abia acum admir cu adevărat curajul de a face un film. Este unul din acele romane pe care trebuie să-l recitești periodic, pentru a reuși să cuprinzi toate ițele sale, atât de strâns legate de viață.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine