vineri, 29 noiembrie 2013

Portret (XXV)

Nu știu cine a făcut fotografia. Stăteam la foc, cu fețele luminate de căldură, tu cu frontala pe poziție, eu încălzindu-mă cu o cană de știi tu ce. Priveai visător, undeva departe, cu o umbră de zâmbet pe care e posibil să n-o fi văzut nimeni. Poate zărisei fotograful sau poate un gând năstrușnic tocmai se născuse. Îmbrățișasem cana cu ambele mâini și te priveam. Puțin încruntată, scufundată în propriile gânduri. Tăcuți. În jurul nostru nu se mai vede nimeni și nimic. Nici foc, nici alte chipuri, doar o noapte neagră, pe care contururile noastre se proiectează clar, în alb și negru. Așa a vrut fotograful, să nu avem culori sau martori. Să ne rupă de tot și să ne prindă gândurile într-un cadru. La ce te gândeai oare? Eu îmi amintesc foarte bine cât de mult.

duminică, 24 noiembrie 2013

Despre nemulțumire

foto: cmcforum.com
Uneori e vorba de grăsimea de pe burtă. Alteori, e doar o replică idioată care ți-a scăpat seara trecută, producând un moment de liniște deranjantă în locul unuia de haz isteric. În cazuri frecvente e vorba de eșec, la examene, la interviuri, în relații. În cele mai dureroase cazuri, se adună din orice faci, din orice încerci să faci. Uneori, pur și simplu nu-ți iese.

Devii închis, devii nervos, devii tăcut. De parcă toți ar ști lunga istorie a neputințelor tale. Ești prea încet, ești prea grăbit, poate doar neatent sau atât de îndârjit încât totul îți scapă. Nu ești bun la una sau alta, te împiedici mereu, ai spart ghinionul de prea multe ori. Te pierzi. Simți ochii tuturor asupra ta, așteptarea lor încremenită, îi vezi mirosind victoria și cuprins de entuziasm gafezi îngrozitor. Le citești dezamăgirea în ochii care nu demult îți așteptau succesul. Data viitoare, vor aștepta de la început să greșești, pentru că așa faci tu întotdeuna. Vor renunța să mai creadă în tine.

Te împarți în doi. Unul care dorește și unul care nu reușește. Simpatizezi cu cel doritor, desigur, și îl urmărești cu milă sau cu furie pe neputinciosul celălalt. Îl înveți de bine, îl bați la cap, dar, invariabil, greșește. În cele din urmă, renunți. Dorințele devin vise. Doritorul devine apatic. Neputinciosul nu mai încearcă, se resemnează și devine trist. Arbitrul nemulțumirilor tale a plecat demult. Nimeni, nici chiar tu, nu se mai așteaptă să reușești. Când renunți să mai încerci, ești pierdut.

vineri, 22 noiembrie 2013

Târguri de toamnă

Pentru zilele libere de toamnă, există câteva variante de petrecere a timpului. N-o să vi le spun în funcţie de zodie sau de vârstă, pentru că nu mă pricep, dar vă pot face câteva recomandări mercantile, că tot suntem într-o zi cu răsunătoare susţineri ale cumpărătorilor.

Sâmbăta şi duminica ce vin vă puteţi răsfăţa la târgul de carte Gaudeamus, găzduit de Romexpo. Deşi dedicat în principal cărţii de învăţătură, găsiţi acolo editurile importante din ţară, lansări de toate felurile şi multe noutăţi editoriale. Mi-a atras deja atenţia un volum de proză scurtă semnat Alice Munro, ultimul laureat al premiului Nobel pentru literatură.

Dacă aveţi biblioteca plină, poate doriţi să umpleţi cămara. Muzeul Ţăranului Român vă primeşte la Piaţa ţărănească şi Meşter(eşti), târg de produse tradiţionale, comestibile sau artizanale. Şi dacă nu ajungeţi acum, săptămâna viitoare va fi târg de Sf Andrei. Şi cealaltă, târg de Sf Nicolae. Aşa că nu e zor, bucate sunt.

Dacă aţi fost bun gospodar şi aveţi şi cămara plină, de zacuscă, murături şi dulceţuri, atunci meritaţi cu prisosinţă o mică atenţie. La Sala Dalles este V for Vintage – Vacanţă la Roma, târg de cultură vintage şi design românesc modern, unde puteţi scotoci în voie printre creaţiile tinerilor designeri români, special concepute pentru acest eveniment. Sau printre colecţiile vintage ale celorlalţi expozanţi.

Oricare v-ar fi preferinţele, vă doresc zile senine, cu aromă de toamnă, frig şi ceaţă.

luni, 18 noiembrie 2013

Jean Claude Carrière – Povestiri filozofice din lumea întreagă

Despre povestirile filozofice adunate de Jean Claude Carrière în volumul său, v-am mai povestit. E greu să surprinzi în comentarii o varietate atât de largă de înţelepciune, umor şi isteţime. E greu să nu cazi pe gânduri când, în doar câteva rânduri, descoperi o lume nouă, răspunsuri îndelung căutate şi subtilităţi cu totul surprinzătoare.

Volumul lui Carrière nu poate fi citit repede, deşi povestirile sale sunt uneori chiar foarte scurte. Trebuie timp mai ales pentru înţelegere, pentru pătrunderea sensurilor atât de frumos zugrăvite în cuvinte puţine. Culese din lumea întreagă, povestirile surprind tipologii umane şi istorii pe care le tot repetăm anapoda din vremea vestitului Nastratin Hogea. Învăţaţi şi oameni de spirit au încercat să ne dezveţe de obiceiurile proaste, dar nu ne lăsăm deloc uşor convinşi. De aceea, culegerii de faţă e bine să-i acordăm timp şi atenţie. Este o lectură plăcută şi variată, o reţetă sigură împotriva plictisului de toamnă.

vineri, 15 noiembrie 2013

Schimbare de program

Intenționasem să vă povestesc despre un articol simpatic și, probabil, bazat pe fapte reale, dedicat străduințelor feminine de a fi și gospodină și amantă și doamnă și om al muncii și mamă și etc. Despre cum se distruge manichiura atunci când speli vase și despre cum se agață sacoșa de cumpărături pe drumul de la muncă spre casă.

Dar în timp ce rumegam subiectul, mi-am amintit brusc de o melodie dintr-un film. "If I didn't care..." zicea refrenul și mare dreptate avea. Pentru că dacă nu mi-ar păsa, nu mi-aș mai face manichiura și nici nu mi-aș mai aminti să cumpăr morcovi. Ba chiar n-aș mai spăla vase în viața mea (zău dacă e o activitate plăcută). Și copilul s-ar putea descurca singur. Aș renunța la șnițelele experimentale, ciorapii cu port-jartier și bigudiurile de plastic. N-aș mai pierde vremea cu mersul la sală sau prin magazine, aș mânca de toate fără să mă agit numărând grăsimile. Ce-ar mai conta colesterolul? Aș înjura pe oricine mi-ar veni: șefii mei, șefii lui, diriginta copilului, prietenii comuni sau rudele enervante. De ce nu? N-aș mai alerga prin trafic să prind programarea la coafor, serbările puștiului și seratele cu șefii lui din străinătate. L-aș învineți când sforăie și nu cred că m-aș mai dezlipi de pijamaua roz cu Tweety. Ocazional, nu m-aș spăla pe dinți. Pentru că dacă nu mi-ar păsa, nu m-aș mai obosi să fiu nici mamă, nici soție, nici gospodină, amantă sau orice altceva. Dar vedeți cum vine treaba, că îmi pasă. Și-atunci nu mi s-a mai părut așa amuzant articolul cu pricina.. și nici așa adevărat.

luni, 11 noiembrie 2013

Miez de toamnă


În mine vezi tu anotimpul cậnd
Foi galbene pe crengi murind se zbat,
Pe arcul lor în geruri tremurậnd
Vechi coruri unde păsări au cậntat,
În mine vezi murind al serii ceas
Cậnd soarele-ntậrzie-n asfinţit
Şi noaptea, sora morţii, pas cu pas
În beznă totul a pecetluit.
În mine vezi un foc arzậnd pustiu
Pe-a lui cenuşă şi-i sleit in ea
Şi leagănul luminii i-e sicriu
Şi mistuie puterea ce-l hrănea.
Tu vezi şi mai puternic m-ai cuprins
Vrậnd să iubeşti ce mậine fi-va stins.

(William Shakespeare - Sonetul 73, traducere Nicolae Pintilie )

vineri, 8 noiembrie 2013

Cameră cu vedere la mare

Mi-am încercat şi eu imaginaţia pentru concursul literar “Fotografiaţi de Bresson”

Tata mă dusese târziu la gară. Ca de obicei. Abia apucasem să urc prima treaptă, că trenul s-a și pus în mișcare cu o smucitură, lovindu-mă de ușă. Dar nu conta, urcasem. I-am căutat aproape prin tot trenul, târând după mine sacul de voiaj și punga cu sandvișuri făcute de mama. L-am recunoscut după muzică. Știam sigur că-și va lua chitara, așa că m-am ghidat după melodie și i-am găsit cântând și râzând într-un compartiment care nu mai atrăsese pe nimeni. Nu s-a întrerupt când am intrat, doar mi-a făcut cu ochiul. Purta același tricou roșu pe care-l știam din facultate, cu Che Guevara, blugi gri și teniși. Își mișca ușor buzele, îngânând melodia. Am urcat sacul la bagaje și am înghesuit punga cu sandvișuri într-un colț, sperând că mama nu făcuse exces de zel să strecoare vreo felie de salam mirositor. Apoi m-am așezat, mi-am prins capul în mâini, pipăind șuvițele tăiate scurt sub ureche, și am ascultat fascinată amestecul de rock și roți de tren.

A cântat aproape tot drumul, traversat de luminile venite din gări și încurajat de câte o gură de vin. Trecuse de miezul nopții când am ajuns la Constanța și sandvișurile au devenit o delicatesă. Se terminase și vinul, și muzica, doar luminile gărilor continuau să ne traverseze. Ne-am dat jos în Mangalia și ne-am rugat de un nene să ne ducă ieftin până în Vamă. Ne-am dus bagajele pe plajă și s-au apucat să pună corturile la lumina lanternelor, dar eu nu-mi puteam lua ochii de la mare. Se mișca lent, în valuri negre, cu margine înspumată.

Ne-am împărțit timid cortul, eu pe dreapta, el pe stânga. Nu mai dormisem niciodată în cort, nu mai dormisem niciodată cu el. Oamenii se foiau în jurul cortului, râdeau, vorbeau, strigau și-mi dădeau impresia că m-am culcat pe jos la metrou. La oră de vârf. Nu îndrăzneam să mă mișc de teamă să nu-l trezesc. I-am vegheat așa respirația regulată până s-a luminat de ziuă și am mințit prea evident când i-am spus că am dormit bine. „Ei lasă, o să-ți treacă.”, mi-a spus zâmbind și a deschis cortul. Oamenii dispăruseră, era liniște, soare și cea mai albastră mare. Iar între mine și ea, nimic. Cea mai bună cameră cu vedere la mare pe care am avut-o vreodată. La mic dejun, shaorma cu de toate și cafea la pahar de plastic. La prânz, guvizi și cartofi prăjiți. Nu trebuia să spun ce vreau, să întreb ce se găsește, îmi răsăreau în fața ochilor de parcă un duh simpatic îmi citea gândurile. Nu că aș fi mâncat vreodată până atunci așa ceva, dar mi-au plăcut. Un puternic gust de mare se regăsea în toate. În lâncezeala fierbinte de după prânz, a găsit o motocicletă de închiriat. M-a întrebat dacă am încredere în el și mi s-a părut amuzant. Sigur că aveam. Ne-am plimbat printre ciulini, pe cărări și pe lângă, cu marea în față și am simțit că zbor. Nu cred că avea mai mult de 20-30 km/h, dar pentru mine era zbor curat. Când ne-am întors, lumea își făcea siesta, așa că ne-am adăpostit de soare în cort. Mi-aduc aminte că a intrat în urma mea și mi-a masat umerii să alunge stresul plimbării. M-am întors și l-am găsit schimbat, fără încrederea pe care o afișa de obicei. A zâmbit și m-a sărutat.

Nu ne-am mai întors în Vamă după vara aceea. Poate nici lucrurile n-au fost mereu la fel de frumoase pentru noi. Între timp mi-am lăsat părul lung. Ne-am mai plimbat și pe alte drumuri, niciodată însă pe țărm de mare. Cântă adeseori. Tricoul cu Che Guevara a dispărut însă. Mi-e dor de el uneori. Îl sun de la birou și îl rog să ne întâlnim la gară. Ca un făcut, tata mă duce târziu. Îi flutur biletele și reușim să ne urcăm în tren în ultima clipă. Nu mai avem nici saci de voiaj, nici sandvișuri, nici chitară. Mă învelește cu haina lui și adoarme în timp ce luminile gărilor îl traversează. Respirația lui sacadată și zgomotul din vagon îmi amintesc de altă noapte în care nu puteam să dorm. Dar de data aceasta știu că o să mă trezesc în camera cu vedere la mare.

vineri, 1 noiembrie 2013

Kilipirim, Măria ta!

Este unul dintre evenimentele care îmi bucură toamna. Și nu doar pentru că are în prezentare cuvântul 'reducere', dar pentru că vin toate editurile din țară și oferta este mereu bogată. Mă bucur să văd că lumea vine, cumpără, citește. În plus, mereu am pofta de ceva nou de citit și având atâtea la îndemână, rar mi s-a întâmplat să nu găsesc autori necunoscuți mie, dar care merită cunoscuți. La Kilipirim i-am descoperit pe Juan Carlos Onetti, Pascal Quignard, Daniel Kehlmann.

Coordonatele rămân aceleași: Sala Dalles, București, 30 octombrie - 3 noiembrie 2013.

Vă țin la curent cu descoperirile acestui sezon, dar primesc recomandări cu plăcere.

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine