Nina Cassian - Dezgheţ

Dacă m-ai chema, ar zvâcni
O mie de păsări în colivii ;
O mie de uşi s-ar da-n lături
şi s-ar umple văzduhul de păsări
şi – ca legătura de chei a pământului –
Ar zăngăni apele sub mâinile vântului
şi s-ar vesti dezgheţul pretutindeni !
Izvoarele-ar căpăta călcâie şi pinteni
şi-ar începe să călărească la vale
Pe trunchiuri de copaci, peste pietrele aspre şi goale ;
Sloiul albastru al singurătăţii s-ar sparge în hău –
Tu, dezgheţul meu, soarele meu !