De-a lungul și de-a latul istoriei ne-am simțit mereu oprimați. Nu zic ca n-am fost, dar văicăreala și de-a râsul-plânsul ne-au însoțit frățește și ne-au învățat să ascundem sub covorul de la ușă (cel al vecinului, dacă se poate) tot ce nu ne convine. Pentru tot ce ni se întâmplă negativ, avem un motiv care ține de altcineva. Am întârziat la birou pentru că s-a sinucis cineva aruncându-se în fața metroului, nu merg la sală pentru că este prea departe, mănânc la MC pentru că nu este nimic altceva deschis în gară noaptea, mi-am cumpărat fusta asta urâtă pentru că o prietenă mi-a spus că-mi stă bine cu ea, nu am realizat nimic în viață din cauza mamei care m-a cocoloșit prea mult, nu am mașină că nu sunt copil de bani gata și lista poate continua (din păcate, la nesfârșit).
Prea puțini sunt în stare să-și asume a fi motivul propriei mizerii. Sau o fac prea rar. E mai ușor să fie vina colegului sau a șefului că nu suntem mulțumiți la muncă, e mai convenabil să dăm vina pe metrou dacă ne trezim târziu, e mai cool să ne văităm că trăim într-un oraș aglomerat și cu tentații decât să recunoaștem că suntem slabi și nu reușim să ne ținem de un regim sănătos. A te văita este un subiect de conversație monden. Am fi nimeni dacă nu l-am aborda, doar n-o să vorbim despre vreme mereu (că de cărți ne-am lăsat, știți, mă țin mult la birou, e aglomerat în metrou, nu mă lasă copiii).
Ce-ar fi dacă fiecare motiv de nemulțumire ar fi urmat de o soluție logică de rezolvare? Hm... popor fericit, nu zice, am fi nemți?! Să vedem.. e aglomerat metroul, dar poți evita stațiile de legătură unde e balamucul, mergând pe jos o stație sau poți chiar să te duci la muncă pe altă rută sau, și mai bine, să te duci cu bicicleta. Nu-ți place locul de muncă actual? O fi vina colegului, dar cu siguranță îți poți găsi alt loc de muncă. Ba chiar poți face și altă meserie, dacă n-ai ales-o bine pe prima. Sigur, nu e ușor, nu se face pocnind din degete, dar nu este ceva irealizabil și nici tu primul care a încercat. Te tentează orașul și prietenii la fast-food? Tentează-i și tu cu o mâncare sănătoasă făcută în casă sau bine aleasă din meniu. Până și la Mc găsești salată, mere, sucuri naturale, ceai, apă, etc. Citește meniul până la capăt și asumă-ți propria sănătate. E sala departe? Fă sport acasă. Cu două greutăți, un izopren și niște muzică înlocuiești orice sală. Găsești pe Internet exerciții și programe de aerobic sau orice alt antrenament.
Ce-ar fi dacă în loc să facem conversație despre propria mizerie a cărui vină o poartă mereu altcineva, ne-am împărtăși unii altora soluțiile care ne-au adus fericirea?
duminică, 9 noiembrie 2014
Despre ipocrizie, capra vecinului și alte povești românești
Etichete:
atitudine,
contrasens,
educatie,
viata
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Etichete
atitudine
(312)
viata
(297)
fotografii
(296)
recomandare
(213)
timp
(133)
proza scurta
(131)
dragoste
(127)
jurnal
(106)
căutare
(103)
video
(101)
literatura
(98)
recenzie
(96)
dorinta
(89)
peisaje
(80)
amintiri
(78)
Despre locuri si orase
(77)
călătorii
(75)
roman
(69)
film
(64)
feminin
(62)
eseu
(60)
contrasens
(56)
Bucuresti
(54)
România
(53)
poezie
(51)
muzică
(46)
portret
(44)
poveste
(44)
instantaneu
(43)
primavara
(39)
sarbatoare
(39)
Tams
(37)
copilărie
(36)
animale
(31)
vacanță
(31)
educatie
(30)
incredere
(29)
toamnă
(29)
campanie
(24)
turism
(24)
targ
(23)
aniversare
(22)
arta
(19)
concert
(19)
propunere
(18)
relatii
(18)
Adena
(17)
muzeu
(16)
responsabilitate
(16)
animatie
(15)
expozitie
(15)
joc
(14)
colectie
(13)
voluntar
(11)
model
(10)
Cortázar
(8)
Simone de Beauvoir
(8)
Milan Kundera
(7)
ReUseMe
(7)
Mihail Bulgakov
(6)
Kawabata
(5)
Creative Commons License
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivatives 4.0 International License.
Arhivă blog
-
►
2015
(72)
- ► septembrie (6)
-
►
2013
(180)
- ► septembrie (15)
-
►
2012
(210)
- ► septembrie (17)
-
►
2011
(217)
- ► septembrie (18)
-
►
2010
(192)
- ► septembrie (17)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu