Henryk Sienkiewicz – Fără dogmă

foto: wikipedia

Acum mulţi ani, într-un balansoar din Costineşti, cu 100 de grame de ciocolată de menaj topindu-mi-se pe mână, citeam Potopul. Un volum gros (din cele trei), cu foi îngălbenite de timp, îmi flutura prin faţa ochilor războinici polonezi, domniţe graţioase, ţinute impresionante, lupte, iubiri, trădări. N-aveam nevoie de filme, de mall-uri, de jocuri pe calculator. Aveam 16 ani şi făceam scufundări în literatura universală. N-am ratat nici Prin foc şi sabie şi, bineînţeles, nici Quo Vadis (o carte pe care bunica refuzase să o ardă în anii ’40, când, de teama ruşilor, lumea ardea orice carte cu subiect politic, istoric, religios). Aşa am ales Fără dogmă, pentru ediţia a doua a campaniei vAlluntar: cu amintirea puştoaicei de 16 ani care descoperea lumea.

Fără dogmă este un roman de dragoste (mi-au lipsit luptele, recunosc) şi mult mai analitic decât celelalte scrieri ale lui Sienkiewicz pe care le-am citit eu. Scris sub forma unui jurnal, romanul transpune lumea poloneză a sfârşitului de secol XIX prin ochii unui tânăr îndrăgostit. Prea bogat ca să se preocupe de altceva decât de propriile sentimente, fără pasiuni, idealuri, aspiraţii, fără nici o problemă socială sau economică, protagonistul romanului lui Sienkiewicz îşi petrece zilele încercând să obţină dragostea unei femei măritate. De altfel, a avut ocazia să se căsătorească cu această femeie, dar a refuzat din orgoliu şi dramatism, dintr-un fel de scepticism care se întoarce împotriva lui. La câteva luni după ce femeia s-a căsătorit cu altul, nu mai poate trăi fără ea..

Sigur, în lumea noastră o astfel de atitudine boemă este uşor de condamnat. Dar eleganţa cu care cei bogaţi îşi trăiau viaţa, doar administrând o avere moştenită, este un stil de viaţă pe care pot să-l apreciez. Se spune în roman că doar cei născuţi săraci fac ceva în viaţă, pentru că sunt obligaţi. Cei bogaţi care luptă să-şi mărească averea, sunt consideraţi avari, bolnavi, lipsiţi de scrupule. Căci ce nevoie ai avea de bani? De ce ţi-ai pierde sănătatea şi timpul adunând mai mult decât vei putea cheltui vreodată? Dacă independenţa financiară îţi oferă libertate, profită de ea.

Şi iubirea beneciază de o analiză atentă, într-un secol în care divorţurile nu erau văzute cu ochi buni, dar femeile puteau fi pierdute la cărţi. Printre reguli sociale, orgolii şi sentimente confuze se naşte o poveste de dragoste cu iz de secol XIX. Priviţi totuşi dincolo de ea, pentru că scriitura lui Sienkiewicz este mai mult istorică şi psihologică decât romantică.

Notă: articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Dacă primeşte 15 comentarii, plantăm un copac.