Totuși, nu trebuie să fii foarte bătrân pentru ca vremurile să se schimbe. Sau poate am îmbătrânit eu fără să observ și m-am trezit că îmi aduc vremurile ca argument în discuții. Cel mai des mi se întâmplă să-mi amestec vremurile în discuții legate de școală. Pe vremea mea, școala se făcea altfel. Învățam din principiu, pentru că așa trebuia, așa făcuseră și ai mei la rândul lor și era firesc și plăcut să fie așa. Sigur nu-mi plăceau toate materiile la fel de mult, dar mereu aveam curiozitatea de a le încerca și a alege în consecință. Să nu iei bacalaureatul era ceva de neconceput. Li se întâmpla doar câtorva ghinioniști (cam 1 sau 2 pe an în liceul meu). Problema se punea să iei note suficient de mari ca să-ți fie de folos la admiterea în facultate.
Astăzi se discută dacă mai este nevoie de diacritice, dacă este cazul să acceptăm orice cuvânt din limba engleză și dacă limbajul de messenger și facebook ar trebui să fie pe deplin acceptat. Gramatica este ultima pe lista de interes a elevilor. De altfel nici materiile artistice nu mai sunt dorite. Părinții cer materii bănoase: informatică (dacă s-ar putea fără matematică ar fi perfect, pentru că aceasta are tendința de a fi grea și a stresa progeniturile sensibile), limbi străine (dar nu franceza că nu ne place), dacă s-ar putea sa iasă toți stomatologi, medici și informaticieni direct din ciclul primar ar fi perfect. Nimeni nu-și mai dorește muzică, arte plastice, sport, literatură. Doar bani.
În contextul acesta, al vitezei, al superficialității, al banilor, vremurile mele se îndreaptă frumușel în alte direcții. Valoarea nu e aici. Mă întreb dacă o s-o mai regăsim vreodată. Și-mi aduc aminte de Lentoarea lui Milan Kundera:
- Ați auzit de Jan Hus?
Secretara aruncă o privire rapidă pe lista invitaților, iar savantul ceh se grăbește să explice:
- Precum știți, a fost un mare reformator al bisericii. Un precursor al lui Luther. Profesor la Universitatea Carol, care, cum știți, a fost prima universitate din Sfântul Imperiu Roman. Ceea ce nu știți este că Hus a fost și un mare reformator al ortografiei. A izbutit s-o simplifice de minune. Dumneavoastră, ca să scrieți ceea ce pronunțați "ci", sunteți nevoiți să folosiți trei litere, t, c și h. În timp ce nouă, cehilor, datorită lui Jan Hus, ne ajunge o singură literă, c, cu acest mic semn deasupra. (...) Acum înțelegeți de ce noi, cehii, suntem atât de mândrii de aceste mici semne puse pe litere. Suntem gata să trădăm orice. Dar pentru semnele astea ne vom bate până la ultima picătură de sânge!
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu