marți, 23 iunie 2015

Despre gropi, păduri și ani

M-am apucat de scris căutând "ceva", sperând poate, dorind, cu siguranță. Era un gol în mine și am încercat să-l umplu așa. Au trecut șase ani. Concluzii? Dintre cele mai drastice: s-au dus șase ani. N-am umplut nimic. Am început să simt timpul, să pipăi fiecare zi și să nu reușesc să adorm de gânduri. Aceleași gânduri. Cum să-mi iau lumea în cap și să apuc pe un drum. Oricare drum. Din nou ajung la terapia lui Forrest Gump. Dar oare terapie ne trebuie? Sfaturi? Preocupări? Cum găsim acel "ceva" care să umple toate golurile, care să topească toate gândurile în cea mai dulce oboseală, acel "ceva" care să ne aducă turme nebune de fluturi în fiecare zi?

Au trecut ani. Mulți. N-am uitat nimic, nu doare mai puțin. Mi-e la fel de îngrozitor de dor. Am învățat să trăiesc cu el, să vorbesc cu el, să aștept. Am învățat să tac. Iubesc la fel. Am ales toate astea. Nu vreo fatalitate crudă m-a împovărat cu ele, ci eu le-am ales senină, cu bucurie. E drumul meu, pe care-l presar cu gropi săpate atent în distribuție gaussiană. Dar e momentul să plantez ceva în gropile astea. Încep să-mi doresc o pădure.

4 comentarii:

  1. Atat de bine te inteleg. Si, uite ca ma mir - sa-mi iasa in drum, materializate de altcineva, propriile ganduri.
    :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ar trebui sa-ti scot in drum solutii, nu ganduri :) Copaci, nu gropi. Poate tocmai de aici porneste ghemul meu, ca nu reusesc sa ofer altora decat ganduri..

      Ștergere
    2. Solutiile le voi gasi singura, n-ar fi corect sa mi le oferi tu :) E reconfortanta ideea ca undeva, in lumea asta mare, mai exista cel putin o persoana ce, la un moment dat, are ganduri asemanatoare tie. Atat o sa plantez copaci, pana va creste o padure :)
      Dupa ce-am citit articolul tau, am ajuns la altul. Ce cuprindea ideea de sens. De a da vietii noastre sens. Caci, uite ca inca cred ca doar gasirea propriului sens poate umple gaurile acelea.

      Ștergere
    3. Asa e, sunt foarte personale gropile si, de fapt, nici nu sunt mereu nedorite. Sunt facute de noi si ne-am bucurat de drumul nostru diferit si plin de senzatii tari. Uneori ne dorim gropi, uneori ne dorim copaci. Cine sa ne mai multumeasca.. Eu nu cred ca suntem meniti pentru un singur sens, ci pentru mai multe.

      Ștergere

Etichete

atitudine (312) viata (297) fotografii (296) recomandare (213) timp (133) proza scurta (131) dragoste (127) jurnal (106) căutare (103) video (101) literatura (98) recenzie (96) dorinta (89) peisaje (80) amintiri (78) Despre locuri si orase (77) călătorii (75) roman (69) film (64) feminin (62) eseu (60) contrasens (56) Bucuresti (54) România (53) poezie (51) muzică (46) portret (44) poveste (44) instantaneu (43) primavara (39) sarbatoare (39) Tams (37) copilărie (36) animale (31) vacanță (31) educatie (30) incredere (29) toamnă (29) campanie (24) turism (24) targ (23) aniversare (22) arta (19) concert (19) propunere (18) relatii (18) Adena (17) muzeu (16) responsabilitate (16) animatie (15) expozitie (15) joc (14) colectie (13) voluntar (11) model (10) Cortázar (8) Simone de Beauvoir (8) Milan Kundera (7) ReUseMe (7) Mihail Bulgakov (6) Kawabata (5)

Creative Commons License

Arhivă blog

Despre mine