Modele pentru români (III)

sursa foto: romanianstudies.org

S-a născut într-un sat din Moldova și a crescut la un internat-azil din București pentru că familia ei era prea săracă s-o poată întreține. A reușit prin intermediul unor rude să ajungă la o școală de aviație din Germania și s-a întors acasă cu un brevet de parașutist. Era primul astfel de brevet obținut de o româncă. Participa la spectacole și manifestări aviatice, a avut două accidente care au ținut-o în spital luni de zile, dar în 1931 dobora recordul mondial feminin, sărind de la 6200 m. În 1932 îl dobora și pe cel masculin, sărind de la 7233 m. După absolvirea școlii de pilotaj de la New York, în 1934 deținea și un brevet de pilot civil. Din nou, primul pentru o româncă. În 1936 își cumpără un avion și începe să exploreze Europa: de la Roma la Tripoli, de la Londra la București, etc.

A fost printre primii instructori de parașutism militar. În timpul celui de-al doilea război mondial a fost pilot în Escadrila Albă, avioanele sanitare ale vremii. În 1946 a semnat alături de alte 11 personalități un memoriu adresat Comisiei Aliate de Control privind falsificarea alegerilor din noiembrie 1946. Drept urmare, a fost condamnată de sovietici la doi ani de închisoare. Ascunsă de diferiți oameni, sovieticii nu au reușit niciodată să o găsească sau să o închidă. A rămas liberă până la sfarșitul vieții. Se numește Smaranda Brăescu (1897 – 1948) și este prima româncă pilot și parașutist.

Acolo unde doar vulturii ajung nu e loc de îndoială, nu e timp de regret. Libertatea are un preț mare. Îl cere în sânge, în muncă, în curaj. Oamenii cu adevărat liberi îndrăznesc să viseze și cuceresc întâi cu gândul, apoi cu fapta, redută după redută. Ei știu că sunt în stare să reușească și nu pot fi opriți. Pot fi doar uciși.