Miez de toamnă

În mine vezi tu anotimpul cậnd

Foi galbene pe crengi murind se zbat,

Pe arcul lor în geruri tremurậnd

Vechi coruri unde păsări au cậntat,

În mine vezi murind al serii ceas

Cậnd soarele-ntậrzie-n asfinţit

Şi noaptea, sora morţii, pas cu pas

În beznă totul a pecetluit.

În mine vezi un foc arzậnd pustiu

Pe-a lui cenuşă şi-i sleit in ea

Şi leagănul luminii i-e sicriu

Şi mistuie puterea ce-l hrănea.

Tu vezi şi mai puternic m-ai cuprins

Vrậnd să iubeşti ce mậine fi-va stins.

(William Shakespeare - Sonetul 73, traducere Nicolae Pintilie )