Despre răutate

Nu, nu pot să mă abțin. Știți vorba aia "C-așa-mi vine câteodată.." Ei bine, îmi vine! Nu știu alții cum sunt și nici nu mă interesează în ce condiții minunate trăiesc de uită ce e aia rea voință și nu le pasă de capra vecinului. După mine, oricât de sărac ai fi, parcă tot să fi om e mai bine. Dar constat că noțiunea de om are conotații din ce în ce mai proaste. Să fi om înseamnă să distrugi, să risipești, să omori, să chinui, să faci rău de plăcere sau doar pentru că poți.

Spitalul a ajuns casa groazei. Și nu pentru că te duci acolo bolnav și în suferință, ci pentru că te așteaptă toate ororile la care nici nu te-ai gândit. Nu zic că e așa în toate spitalele și cu toți medicii, dar și unul singur e prea mult. Dacă nu ai Audi sau Mercedes nu ți se deschide sfoara care păzește parcarea din fața spitalului de urgență, iar după ce totuși ți s-a deschis trebuie să faci o mică donație. Așa că ori te târăști din mijlocul traficului oprit și revoltat, ori chemi Salvarea că ei au intrare separată. Dacă doar vrei să aștepți pe cineva la ieșirea din spital și nu ai mașina corespunzătoare, poți încerca prin împrejurimi. Evident, străzile sunt împânzite de parcări de blocuri plătite la ADP, parcări de firmă păzite de neamul bodyguarzilor (care-și fac datoria și noaptea când firmele sunt închise și parcările goale), parcări publice păzite de indivizi dubios de amabili sau indicatoare de circulație cu opritul interzis. Alegem cu toții ultima variantă, în speranța că polițistul are ceva mai multă înțelegere.

Dacă bodyguard-ului i se pare că suferi destul, ți se dă voie la camera de gardă, dar numai după o spovedanie în fața măritului paznic. Până să ajungi la medic, te mănâncă sfinții. Limbajul nu este tocmai de înaltă calitate și nici numărul de decibeli nu se potrivește cu locația, dar bodyguarzii au fiecare sectorul lui și telefonul mobil costă, așa că se zbiară ca pe uliță. Dacă asistenta te place, e bine. Dar să nu întinzi coarda solicitând altceva decât ți se oferă, iar atunci când primești si cea mai vagă atenție să fii recunoscător până la stele. Să nu le deranjezi niciodată noaptea. O faci pe riscul tău. Va trece mult timp până voi uita replicile "Nu o doare, e nebună." și "Care dracu' sună, nu vedeți că e noapte?!" Și multe altele... Mai sunt infirmiere cu limbaj de mahala, doctori care se oftică dacă soliciți părerea și unui doctor de altă specialitate, angajați de la bucătărie care lasă mâncarea pe noptieră unor pacienți din secția de ortopedie care nu se pot mișca și multe alte specii pe care le-aș dori pe cale de dispariție.

Și nu doar spitalul e infestat. Înțelegerile amiabile se transformă imediat ce s-a găsit un polițist dispus să accepte altă variantă, traficul e o junglă barbară unde cine înjură mai tare are prioritate, stațiile de metrou sunt scene de luptă (pe locuri, pe ziare, pe covrigi, pe aer), corporațiile astea minune care au înflorit hrănesc un egoism feroce îmbrăcat într-o glazură mucegăită de 'mare familie'. Dacă cineva e fericit și anunță public, ceilalți îl privesc cu invidie și îi întorc spatele cât de repede. Dacă se miroase vreun necaz, toți vor să știe și cele mai intime detalii, ca să aibă materiale de discuție la cafea. Dacă nu află detalii, le inventează.

Am trecut prin atâtea etape de evoluție încât încep să cred că ni s-a urcat la cap. Și, credeți-mă, alergăm la vale cu toată puterea. Sigur, ni se pare că o ducem bine față de cei din Evul Mediu, dar răutatea e în floare. Prostia, înfumurarea, egoismul, nepăsarea, risipa ne vor duce din ce în ce mai jos. Pentru că dacă nu vom conștientiza că trebuie să țintim dincolo de putere și confort și că trebuie să și dăm ceva bun înapoi, nu doar să consumăm isteric, o să distrugem și ce a mai rămas întreg din lumea asta. Iar asta n-are legătură cu nivelul de trai, are legătură cu nivelul de bunătate.