Portret (XXIX)

Din cerul albastru, ploua torenţial. Ireal, printre raze răzleţe de soare. Cei mai mulţi se adăpostiseră, formând muşuroaie de oameni printre care pluteau aburi fierbinţi şi miros de transpiraţie. Câţiva temerari mergeau prin ploaie, adoptând strategii diferite: fie cu pas hotărât, fie alergând, fie în ritmul obişnuit, dar având capul acoperit cu o pungă. O fată cu umbrelă roşie plutea peste băltoacele care se transformau rapid în lacuri. Avea picioarele ude şi fusta lipită de ele. Spectatorii geloşi pe umbrela ei, parcă nepotrivită în timpul unei ploi surpriză, îi făceau înaintarea dificilă cu remarci deochiate şi răutăcioase. Fata se încrunta, dar nu pentru multă vreme, păstrând mai tot timpul un zâmbet lejer. Există şi oameni cărora le place ploaia.