Cartea sau filmul?

În ultima vreme a devenit o modă ca imediat ce apare filmul pe marile ecrane să fie editată și cartea care a stat la baza lui. Așa au apărut în librării trilogia Stăpânul inelelor a lui J.R.R. Tolkien, romanul Mănâncă, roagă-te, iubește a scriitoarei Elizabeth Gilbert, romanele lui Helen Fielding care o au ca eroină pe Bridget Jones și multe altele care au devenit best-seller abia după lansarea filmului. Ultimele apariții sunt Darul lui Jonas semnat de Lois Lowry și Madame Mallory și micul bucătar indian semnat Richard C. Morais.

Din ce sursă alegeți să aflați povestea? Eu una, prefer mereu cartea. Poate pentru că este sursa originală a poveștii și prima interpretare va fi a mea. Poate pentru că îmi lasă posibilitatea de a-mi imagina personajele înainte de a mi le oferi în pielea unor actori cunoscuți. Pot fi de partea unuia sau a altuia numai pe baza propriilor analize, iar nu influențată de preferința pentru vreun actor. Pe de altă parte sunt și romane care se pretează mai bine la o ecranizare decât la o lectură. Sunt un fel de scenarii îmbogățite. Voi ce alegeți?