Despre contacte

Poate îi cunoști. Poate vrei să te conectezi cu ei. Ți-au văzut profilul. Ba chiar ți-au trimis invitație. Nu vrei? Ești sigur? Uite, îi punem aici aproape și îți spunem de ei în fiecare zi. Am înțeles, nu-ți spunem, doar îți fâlfâim un beculeț roșu pe care punem un număr care crește alarmant. Sigur nu vrei?

Cam așa se desfășoară orice rețea, fie ea de socializare sau de difuzare sau de căutare. Oameni pe care nu i-ai văzut în viața ta, oameni cu care ai ieșit întâmplător în facultate, oameni pe care îi eviți din liceu. Ești legat prin ițe virtuale de șefi, colegi, foști colegi, viitori șefi, foști amanți, foste amante ale actualului amant și lista poate continua. Fiecare are ceva de spus, de împărtășit, dar, cel mai adesea, are o curiozitate bolnavă vis-a-vis de viața ta. Capra vecinului în on-line. Dacă pui poze e perfect, dacă nu pui măcar fii activ, apreciază, publică, pune-ți status, spune ceva despre tine. Feeling.. not in the mood. Cum vi se pare?

Pentru mine, cea din era dinozaurilor care nu s-au născut cu Internet acasă, este foarte acceptabil să analizez cui îi ofer spațiul meu virtual privat. Trebuie nu doar să te cunosc, ci să te și plac. Așa sunt eu, mai mofturoasă. Nu vreau să văd ițarii tuturor pe gardul meu. Și nici tu n-ai să-mi vezi mutra pe gardul altora. Nu port pică nimănui, dar chiar n-are rost să ne otrăvim reciproc aerul. Dacă îmi spui că te-ai gândit cum să-mi dai foc la casă și apoi te oferi să mă duci cu mașina la gară, din principiu, n-am să mă urc. Cum spuneam, în era dinozaurilor erau alte reguli.

Am trăit vremurile bârfelor spuse la colțul liceului, vremurile zvonurilor care umpleau facultatea mai repede decât unele cursuri și am rămas cu neîncredere în difuzarea în masă. E puternică, e foarte puternică. Este o formă de manipulare subtilă. Dacă mai mulți oameni îți spun că ești beat, te duci să te culci, nu? Așa că invit în jurul meu oameni în care pot avea încredere, oameni cu care vorbesc și pe lângă ecran, privindu-i în ochi și ghicind dacă se gândesc la pirotehnică sau la lucruri mai bune.

Aici găsiți mult din mine. Dicționarul este o scurgere masivă de informații din partea mea, dar nu este despre mine. Sunt doar un filtru. Mi-a spus cineva mai demult că nu știa dacă sunt femeie sau bărbat pentru că scriu folosind diferite persoane. I-ar răspuns că încerc cu degetul marea și sper să scriu literatură, nu jurnale personale. Îmi doresc să cred că încă mai citește. Nu totul trebuie să fie reality-show, uneori un roman bun îți dă cel mai bun sfat. Eu cred în povești, nu în cancanuri.