Julio Cortázar – Toate focurile, focul

Mă întreb cum reușește. Cum îmi află mereu cele mai adânci temeri și simțiri. Cum de îmi știe de fiecare dată cele mai ascunse gânduri, cele mai nefirești idei. Cum reușește să mă facă să simt igrasia rece de prin cotloanele Parisului, arșița fierbinte a Argentinei, mirosul de cafea și de ceai mate. Sunt locuri în care nu am fost, arome pe care nu le-am simțit, gusturi necunoscute. De unde știe ce iubesc mai mult și cum îmi mișcă vântul părul pe aleile întunecoase când mă întorc acasă. Cine i-a spus că-mi place să mă pierd pe străzi privind oamenii necunoscuți și încropind povești neverosimile care se vor întâmpla poate într-o altă lume. Aș vrea să știu cum reușește și-am să caut răspunsul până la ultima hârtie semnată Julio Cortázar.

Toate focurile, focul este o colecție de proză scurtă, genul meu preferat când vine vorba de Cortázar. Sunt câteva dintre cele mai reale povești pe care le-am citit, tratând ca de obicei omul în cele mai nespuse gânduri ale lui. Are o precizie și o acuratețe uimitoare, nu scapă niciodată povestea din mână și întotdeauna te aduce unde și-a propus. Nici un cuvânt nu este în plus, niciunul nu lipsește. Toate focurile, focul este o colecție impresionantă de adevăruri, un fel de muzeu uman.