F. Scott Fitzgerald – Cei frumoși și blestemați

Îmi plac personajele lui Fitzgerald. Îmi place naturalețea cu care le descrie și firescul comportamentelor pe care le creează. Admir inteligența și rafinamentul cu care își dozează adjectivele și își construiește psihologia romanului. Cei frumoși și blestemați este povestea a doi tineri lipsiți de griji, binecuvântați cu frumusețe și dragoste. Relația lor, în contextul unei Americi în plină expansiune și a unui război mondial, este studiată în amănunt. Dacă este ea superficială sau imorală, dacă se fac ei vinovați de nepăsare, naivitate sau prefăcătorie, numai cititorul poate decide.

Bazele unui cuplu sunt ca nisipurile mișcătoare. Unii își găsesc rezistența în împărtășirea unor pasiuni comune, alții se bucură de diferențele care nu-i lasă pradă plictiselii. Unii luptă cot la cot pentru a-și asigura un trai mai bun, împletindu-se sufletește din instinct de supraviețuire. Alții se iubesc distrându-se, tratând viața cu frivolitate și fără a se simți responsabili decât pentru propriul amuzament. Este decizia fiecăruia dintre noi dacă dragostea înseamnă sacrificiu sau dezvoltare personală, dacă ne unim destinele pentru a oferi sau a primi, dacă ne alegem jumătatea pentru a ne completa sau pentru a ne satisface orgoliul. Ca de fiecare dată, romanele lui Fitzgerald strecoară întrebări sensibile în contexte istorice strălucitoare, fastuoase. Rămâne doar să citiți Cei frumoși și blestemați și să vă găsiți propriile răspunsuri.