Dor de vacanţă

Mă uit cum plouă şi-mi amintesc de ploile care m-au prins în vacanţă, de cele care mi-au udat aparatul de fotografiat, de cele care m-au făcut să mă înghesui într-o salopetă impermeabilă, dar n-au reuşit să ne oprească din drum. Aşa îmi pare mai de înţeles ploaia. Când priveşti dintr-un balcon ce miroase a lemn ud, înfăşurat într-o pătură, şi cea mai puternică ploaie îţi pare un miracol frumos, o bucurie.

Mă uit cum plouă şi mă gândesc pe unde o să mă mai prindă. Dacă va fi să se descarce norii peste un cort sau o motocicletă, dacă mă va fugări până la vreun refugiu din vârf de munte sau mă va alunga de pe o plajă. Poate mă va bucura cu un curcubeu sau cu verdele crud al pădurii. Mă uit cum plouă şi mă întreb dacă merită timpul pierdut aici sau ar trebui să fug şi să-mi construiesc alte amintiri cu ploaie.