Portret de călător

Întors din călătorie, bătrânul se împovărase parcă mai mult. Ducea târâș o valiză prea grea pentru mâinile lui noduroase. Privea în pământ, numărându-și pașii cu atenție. Prin zăpada înghețată, pașii lui scârțâiau nesiguri, nelăsând urme, iar o șuviță rebelă și prea albă îi intra supărător în ochi. Nu știu cât a durat drumul lui și nici întoarcerea acasă. Știu doar că după ce s-a descălțat de ghetele stâlcite de atâta mers și s-a așezat în fotoliul de lângă sobă, din valiza lui au început să iasă vise. Iar din gura fără prea mulți dinți, cu piele încrețită de timp și nerasă de câteva zile, au început să curgă povești.