E sărbătoare, e normal

Ne apropiem de Crăciun și presiunea crește. Cadouri, meniuri, vacanțe, depresii. Toți cei care înainte te întrebau ce mai faci și cum îți merge la muncă, te întreabă acum ce faci de sărbători. Revistele care nu scriu despre ținute festive, scriu despre depresii 30+. În viața asta ai două șanse: fie ești în agitație și te vaiți de cât mai costă pulpa de porc, fie ești în depresie.

Refuz să aglomerez magazinele, refuz să intru în depresie. Dacă nu voi găsi un samaritean care să-mi ofere sarmale, voi fi fericită de Crăciun și cu sandvișuri. Refuz să plătesc pentru o masă la restaurant de Revelion cât pentru 12 și refuz să mă vait din cauza asta. Mai bine de jumătate din cadourile pe care le voi oferi sunt deja ambalate, nu am planuri pentru concediu și, de când împărțim viața cu feline, nu voi face brad. Așa că la întrebarea "ce faci de sărbători", răspund calm "nimic". În liniștea mea și a familiei mele, cu bunăvoința zilelor de concediu pe care le-am păstrat special, în fața calculatorului, a unei cărți sau pe pârtie. Cine știe. Dar cu siguranță, le voi petrece cu bucurie, cu recunoștință, întâmpinând fiecare moment așa cum vrea el să vină, mai bun sau mai rău. Pentru că magia sărbătorilor nu stă nici în goana după cadouri, nici în mâncare. Stă în clipele acelea liniștite, pline de emoție și drag, în colindele pe care le cântam lângă bradul copilăriei (noi refrenul, bunicii și versurile dintre), în artificiile aprinse de tocul ușii, în hohotele de râs pe care le stârneam făcându-ne tot felul de glume unii altora, în poveștile bunicilor despre Crăciunul copilăriei lor și în recunoștința că ne-am găsit sănătoși și la această sărbătoare, în intimitatea unui Crăciun cu doi în față sau cu trei sau cu patru, în privirea mândră a mamei când i se laudă ornarea salatei de beuf, în bucuria de a ajunge să fii Moș Crăciun nu doar să primești.