Forrest Gump (1994)

Pentru că citatul acesta mi-a mers la inimă mai mult ca orice altceva: "Me and Jenny goes together like peas and carrots." Nu, nu trebuie să fim ca două boabe într-o păstaie, putem face un ghiveci gustos și fiind fiecare altă legumă.

Revedeți filmul, dacă aveți ocazia. Sunt multe de învățat din el și ar fi păcat să le ratați. E doar un film, cea mai ușoară formă de a învăța.

No horizon is so far..

“We swung over the hills and over the town and back again, and I saw how a man can be master of a craft, and how a craft can be master of an element. I saw the alchemy of perspective reduce my world, and all my other life, to grains in a cup. I learned to watch, to put my trust in other hands than mine. And I learned to wander. I learned what every dreaming child needs to know -- that no horizon is so far that you cannot get above it or beyond it.” ― Beryl Markham, West with the Nigh, goodreads.com

Ultimul zbor al şoimului

Un scriitor iranian din secolul XX, Khanlari, descrie ultimul zbor al unui şoim. Răpitorul survolează peisajul căutând o pradă. Se simte puternic şi ameninţător, vede şi domină totul. Un vânător ascuns trage atunci o săgeată care-l străpunge. Rănit de moarte, şoimul îşi simte sfârşitul aproape, aripile lui îşi contenesc bătaia şi se închid. În timp ce cade din înalt, priveşte săgeata ucigaşă şi îi vede aripa, făcută din pene de şoim. Iar atunci, chiar înainte de-a muri, spune: — De ce m-aş plânge? Tot ce vine asupra noastră de la noi vine.

( Jean-Claude Carriere – Cercul mincinoşilor )

JM Coetzee – Tinerețe

Este al doilea volum al trilogiei autobiografice Scene din viața provincială, trilogie din care v-am povestit deja despre ultimul volum, Miezul verii. Uneori sunt bune lucrurile și luate de la coadă la cap.

Dacă în ultimul volum informațiile biografice veneau de la cei care l-au cunoscut pe protagonist, în volumul dedicat tinereții perspectiva este complet diferită. Cititorul este prezent în viața personajului și îl poate vedea în plină acțiune, ajutat fiind de un povestitor care îi deslușește și gândurile. Cei câțiva ani petrecuți în Anglia sunt motivul pentru disgrația în care protagonistul își trăiește maturitatea. Mi s-a răspuns la întrebările stârnite de ultima parte a biografiei, dar am descoperit o lume foarte asemănătoare cu ce trăim azi, deși în calendarul lor scria 1962. Gândurile și visele tinereții, entuziasmul, curajul, lașitatea, căutările, eșecurile, speranța și dezamăgirile, toate îmi sunt cunoscute, îmi sunt prietene:

"Vrea să dovedească ceva: anume, că fiecare om e o insulă;"

"Ceea ce-l va vindeca, de-ar fi să se întâmple, va fi iubirea. N-o fi crezând el în Dumnezeu, dar crede în iubire şi în puterile iubirii. Iubita, cea care-i va fi sor - tită, va vedea imediat prin exteriorul ciudat, chiar şters, pe care-l oferă el, şi va zări focul ce arde înăuntrul lui"

"Căci el va fi artist, asta a hotărât de mult. Deocamdată trebuie să fie obscur şi ridicol, deoa rece, nu-i aşa, soarta artistului e să îndure obscuritatea şi ridi - colul, până în ziua în care i se va dezvălui adevă rata forţă, iar cei care l-au luat peste picior şi l-au bat jocorit vor fi reduşi la tăcere."

Voi citi și volumul dedicat copilăriei, pentru că atât în tânărul JM Coetzee, cât și în adult, zace o putere dată de pământul natal în care a fost deopotrivă acasă și străin. A fi alb în Africa de Sud în anii '60 era și binecuvântare și rușine.

Lucian Blaga - Cântec în doi

Şi vine toamna iar'

ca dup-un psalm aminul.

Doi suntem gata să gustăm

cu miere-amestecat veninul.

Doi suntem gata s-ajutăm

brânduşile ardorii

să înflorească iar' în noi

şi-n toamna-aceasta de apoi.

Doi suntem, când cu umbra lor

ne împresoară-n lume norii.

Ce gânduri are soarele cu noi --

nu ştim, dar suntem doi.

Pe urmele întâmplării..

"Noi, oamenii, putem să rătăcim după bunul plac pe tărâmurile întâmplării, ca niște semințe purtate pe aripile vântului de primăvară. În același timp însă, putem susține că nimic nu este întâmplător. Ce s-a întâmplat deja e cert că s-a întâmplat, ce nu s-a întâmplat încă e cert că nu s-a întâmplat. Altfel spus, noi avem o existență efemeră între "totul" din urma noastră și "nimicul" dinaintea ochilor. Nu e loc nici de întâmplare, nici de posibilitate." - Haruki Murakami, "În căutarea oii fantastice"